Ann Cooper vorbeste despre pranzurile din scoli

Problema mea cu pranzurile in scoli este ca reprezinta o injustitie sociala. Eu sunt Directorul Serviciilor de Nutritie pentru Districtul Scolar Unificat din Berkeley. Am 90 de angajati si 17 locatii, 9.600 de copii. Fac 7.100 de mese pe zi si fac asta de 2 ani, incercind sa schimb modul in care ne hranim copiii in America. Si despre asta vreau sa va vorbesc astazi pe scurt. Acestia sunt unii dintre copiii mei la un bar cu salate. Am pus baruri cu salate in toate scolile noastre cand am ajuns acolo. Toata lumea spunea ca nu se poate face asta -- copii mai mici nu ar putea sa manance din barul cu salate, copiii mai mari ar scuipa in el -- nu s-au intamplat nici una nici alta.

Cand am preluat comanda, am incercat sa imi dau seama, intr-un fel, care ar fi viziunea mea: cum putem schimba intr-adevar relatia copiilor cu mancarea? Si o sa va spun de ce trebuie sa o schimbam, dar, cu siguranta, trebuie sa o schimbam. Si ceea ce am ajuns sa realizez este, ca trebuie sa ii invatam pe copii relatia simbiotica dintre o planeta sanatoasa, mancare sanatoasa si copii sanatosi. Iar daca nu vom face acest lucru, antiteza, chiar daca am auzit altceva, este ca vom disparea de pe fata planetei, pentru ca ne hranim copiii intr-un mod care le va provoca moartea. Aceasta este premiza mea.

Vedem cum copii bolnavi se imbolnavesc si mai rau. Iar motivul pentru care se intampla asta, in general vorbind, este sistemul nostru de alimentatie si modul in care guvernul reglementeaza comercializarea mancarii, modul in care guvernul supravegheaza mancarea noastra, modul in care USDA (Directia de alimentatie SUA) pune mancare pe farfuriile copiilor care este unul nesanatos, si permite mancarii nesanatoase sa intre in scoli. Si tacit cu totii ne trimitem copiii, nepotii, nepoatele, la scoala si le spunem sa invete, stiti voi, sa invete ce e in acea scoala. Iar cand le dai acestor copii mancare proasta, asta invata. Deci despre asta e vorba de fapt.

Am ajuns in situatia asta din cauza marilor afaceri agricole. Traim acum intr-o tara in care majoritatea din noi nu decidem, in general, ce mancam. Vedem afacerile mari precum Monsanto si DuPont -- care au adus pe piata Agentul Orange si covorul rezistent la pete -- ei controleaza 90% din semintele produse comercial in tara noastra. Sunt 10 companii -- controleaza o mare parte din ce se gaseste in magazinele alimentare, o mare parte din ceea ce mananca oamenii -- iar asta este, cu siguranta, o problema.

Asa ca, atunci cand am inceput sa ma gandesc la aceste probleme si ce urma sa fac pentru a schimba modul in care mananca copiii, Am inceput sa ma concentrez pe lucrurile pe care noi ii putem invata. Iar primul lucru la care m-am gandit a fost mancarea regionala -- sa incerc sa-i fac sa consume mancare din regiunea noastra. Si cu siguranta, cu tot ceea ce se intampla cu utilizarea combustibilor fosili, sau cand -- deoarece combustibilii fosili se consuma, pe masura ce petrolul isi atinge limita, petrolul -- stiti, chiar trebuie sa incepem sa ne gandim daca ar trebui, sau am putea, transporta mancarea 1.500 de mile inainte de a o consuma. Asa ca am discutat cu copiii despre asta, si am inceput intr-adevar sa le dam copiilor mancare regionala.

Iar apoi vorbim despre mancarea organica. Acum, majoritatea districtelor scolare nu isi pot permite mancare organica, dar noi, ca natiune, trebuie sa incepem sa ne gandim cum putem consuma, produce si da copiilor nostri mancare care nu este plina de chimicale. Nu putem continua sa ne hranim copiii cu pesticide erbicide, antibiotice si hormoni. Nu putem continua sa facem asta. Stiti, nu functioneaza. Iar rezultatele acestui lucru sunt copii care se imbolnavesc.

In momentul de fata, unul din lucrurile asupra carora incerc sa atrag atentia sunt antibioticele. 70% din toate antibioticele care se consuma in America sunt folosite in hrana animalelor. Ne hranim zilnic copiii cu antibiotice din carnea de vita si din celelalte proteine de origine animala. 70 la suta -- este de necrezut. Iar rezultatul este ca ne imbolnavim. Avem lucruri ca E. coli, pe care nu le putem trata, nu putem sa-i tratam pe copii cand se imbolnavesc. Si, stiti, anumite antibiotice au fost prescrise peste masura, dar este o problema in productia mancarii. Una dintre informatiile mele preferate este ca Statele Unite foloseste in agricultura peste 600 milioane kg de pesticide in fiecare an. Asta inseamnca ca fiecare din noi si fiecare din copiii nostrii consuma echivalentul unei pungi de 2.5 kg -- pungile acelea pe care le aveti acasa -- daca as avea una aici si as deschide-o si gramada aceea pe care as avea-o pe podea este ceea ce consumam noi, si copiii nostrii, in fiecare an din cauza ingredientelor care intra in productia mancarii, din cauza modului in care consumam si producem in America.

USDA permite folosirea acestor antibiotice, acestor hormoni si acestor pesticide in productia mancarii noastre, si USDA au platit pentru acest anunt in revista Time. Ok, am putea vorbi despre Rachel Carson si DDT, dar stim ca nu au fost de nici un folos pentru oamenii de rand. Iar USDA autorizeaza folosirea acelor substante in productia mancarii noastre. Iar asta trebuie sa se schimbe. USDA nu poate fi vazuta ca chintesenta modului in care ne hranim copiii, copiilor nostrii si ceea ce este permis. Nu putem crede ca lor le pasa cel mai mult de interesele noastre. Antiteza acestui lucru este mancarea durabila. Asta incerc sa ii fac pe oameni sa inteleaga. Chiar incerc sa ii invat pe copii - cred ca este cel mai important. Este vorba despre a consuma mancare intr-un anumit mod in care vom avea totusi o planeta pe care copiii vor creste sanatosi, si care incearca sa atenueze toate impactele negative pe care le observam. In realitate, nu este decat o idee noua. Ce vreau sa spun este ca se vorbeste mult despre sustenabilitate, dar trebuie sa ne dam seama ce inseamna cu adevarat.

In mai putin de 200 de ani, stiti, in doar cateva generatii, am decazut de la a fii 200 -- de la a fii suta la suta, 95 la suta fermieri la mai putin de 2 la suta fermieri. Traim acum intr-o tara care are mai multi prizonieri decat fermieri -- 2,1 milioane de prizonier, 1,9 milioane de fermieri. Si cheltuim 35.000 de dolari in medie pe an pentru a tine un prizonier in inchisoare iar districtele scolare cheltuiesc 500 de dolari pe an pentru a hrani un copil. Nu e nici o surpriza, stiti, ca avem criminali.

(Rasete)

Si ceea ce se intampla este ca ne imbolnavim -- ne imbolnavim si copiii nostrii se imbolnavesc. Este vorba despre ce le dam sa manance. Ceea ce intra in noi este ceea ce suntem. Suntem cu adevarat ceea ce mancam. Iar daca continuam pe acest drum, daca continuam sa ii hranim pe copiii nostrii cu mancare proasta, daca continuam sa nu ii invatam ce inseamna mancare buna, ce o sa se intample? Adica, ce o sa se intample? Ce o sa se intample cu tot sistemul nostru medical? Ceea ce se va intampla este ca vom avea copii care vor trai o viata mai scurta decat a noastra. CDC -- Centrul pentru Controlul Bolilor -- a spus ca din copiii nascuti in anul 2000 -- cei care au azi sapte si opt ani -- unul din trei Caucazieni, unul din fiecare doi Afro-Americani si Hispanici, vor suferi de diabet in cursul vietii. Iar daca asta nu e destul, au precizat de asemenea ca acest lucru se va intampla cu mult inainte de absolvirea liceului. Asta inseamna ca 40 sau 45 la suta din toti copiii care au varsta la care sunt la scoala ar putea fii dependenti de insulina intr-un deceniu -- intr-un deceniu.

Ce o sa se intample? Pai, CDC a mers si mai departe spunand ca acei copii nascuti in anul 2000 ar putea fi prima generatie in istoria tarii noastre, care vor muri mai tineri decat parintii lor. Iar asta se datoreaza modului in care ii hranim. Pentru ca, copiii de 8 ani nu pot sa decida, iar daca pot, ar trebui ca voi sa fiti la terapie. Stiti, suntem responsabili pentru ce le dam copiilor sa manance. Dar ups, poate ei sunt responsabili pentru ce mananca copiii. Marile companii cheltuie 20 de miliarde de dolari pe an promovand produse alimentare fara valoare nutritiva pentru copii. 20 de miliarde de dolari pe an. 10.000 de reclame pe care majoritatea copiilor le vad. Cheltuie 500 de dolari pentru fiecare 1 dolar -- 500 de dolari promovand produse alimentare pe care copii nu ar trebui sa le consume -- pentru fiecare dolar cheltuit promovand produse sanatoase si hranitoare. Resultatul acestui lucru este ca, copii cred ca o sa moara daca nu mananca chicken nuggets.

Stiti, toata lumea crede ca ar trebui sa manance din ce in ce mai mult. Aceasta este marimea portiei propuse de USDA, acea chestie minuscula. Iar cea de aici, care este mai mare decat capul meu este ceea ce McDonalds si Burger King si acele firme mari cred ca ar trebui sa mancam. Si de ce oare pot ei sa seveasca atat de mult? De ce nu puteam avea inghitituri mari care costa 29 de centi fiecare si hamburgheri dublii care costa 99 de centi fiecare? Modul in care guvernul reglementeaza comercializarea mancarii, si pretul scazut pe care il au porumbul si soia, determina folosirea lor in productia alimentara. si fac aceste mancaruri nehranitoare foarte, foarte ieftine. Si de-asta spun ca este o injustitie sociala.

Acum, am spus ca fac asta in Berkeley, si ati putea crede, "Oh, Berkeley. Poti desigur sa faci asta in Berkeley." Ei bine, asta este mancarea pe care am gasit-o acum 24 de luni. Nici macar nu poate fi numita mancare. Cu asta ne hraneam copiii -- Extremo Burritos, cremvusti cu amidon, rulouri de pizza, sandwich-uri prajite cu branza. Totul a fost adus in plastic, in carton. Singurele ustensile de bucatarie pe care personalul meu le avea erau cutite de deschis cutiile. Singurul aparat functional in bucataria mea era o presa de conserve, pentru ca daca nu veneau in conserve, veneau inghetate intr-o cutie. USDA permite aceste lucruri. USDA permite toate aceste lucruri. In caz ca nu v-ati dat seama, asta ar trebui sa reprezinte pink Danish si un fel de briose. Chicken Nuggets, Tater Tots, cacao cu lapte care contine multa fructoza, coctail de fructe in conserva -- o masa rambursabila.

Cu asta este guvernul de-acord sa ne hranim copiii. Nu e in regula. Stiti ce? Nu e in regula. Iar noi, cu totii, trebuie sa intelegem ca este vorba despre noi -- ca noi putem schimba ceva in acest caz. Acum, nu stiu daca vre-unul din voi a inventat chicken nuggets, dar sunt sigura ca cine a facut-o este foarte bogat. Dar cine a decis vreodata ca puiul ar trebui sa arate ca o inima, o girafa, o stea? Pai, Tyson a decis, pentru ca nu este deloc pui in puiul lor. Si ei au si-au dat seama ca ar putea sa vanda aceste chestii copiilor nostrii. Stiti, ce e gresit in a-i invata pe copii ca un pui arata ca un pui? Dar asta este ceea ce majoritatea scolilor ofera. De fapt, asta ar putea fii ceea ce multi parinti ofera -- spre deosebire de asta -- ceea ce incercam noi sa oferim.

Trebuie intr-adevar sa schimbam aceasta paradigma cu copii si mancarea. Trebuie sa ii invatam pe copii ca puiul nu este o girafa. Stiti voi, ca legumele sunt in realitate colorate -- ca au un gust, ca de fapt morcovii cresc in pamant, ca de fapt capsunile cresc in pamant. Nu exista un copac cu capsuni sau un tufis cu morcovi. Stiti, trebuie sa schimbam modul in care ii invatam pe copii despre lucrurile acestea. Sunt multe lucruri pe care le putem face. Sunt multe scoli care fac programe de-la-ferma-la-scoala. Sunt multe scoli care intr-adevar aduc mancare proaspata in scoli.

Acum in Berkeley, am trecut complet la ingrediente proaspete. Nu avem sirop de porumb cu continut mare de fructoza, nu avem acizi grasi, nu avem mancaruri procesate. Gatim de la ingredientele de baza in fiecare zi. Avem 25 la suta din -- (Aplauze) multumesc -- 25 la suta din produsele noastre sunt organice si locale. Gatim. Acelea sunt mainile mele. Ma trezesc la 4 dimineata in fiecare zi si ma duc sa gatesc pentru copii, pentru ca asta trebuie sa facem. Nu putem continua sa le oferim copiilor mancare proasta, procesata, plina de chimicale, si sa ne asteptam ca ei sa fie cetateni sanatosi. Nu o sa faci ca urmatoare generatie sau generatia de dupa sa fie in stare sa gandeasca asa daca nu sunt hraniti. Daca ei mananca chimicale tot timpul, nu vor putea sa gandeasca. Nu vor fi destepti. Stiti ce? Nu vor fi decat bolnavi.

Acum, unul din lucrurile care -- ce s-a intamplat cand am fost inceput la Berkeley este ca am realizat, stiti voi, ca aceste concepte ii uimeau pe oameni -- foarte foarte diferite -- si eu trebuia sa le promovez. Asa ca mi-a venit ideea sa fac aceste calendare, pe care le-am trimis acasa la fiecare parinte. Si aceste calendare au inceput sa-mi expuna programul. Acum raspund de toate cursurile de gatit si de toate cursurile de gradinarit in districtul nostru scolar. Deci acesta este un meniu tipic -- asta este ceea ce servim saptamana asta in scoli. Si vedeti acele retete pe margine? Acelea sunt retetele pe care copiii le invata la orele mele de gatit. Gusta acele ingrediente in orele de gradinarit. Si s-ar putea sa le si cultive. Iar noi le servim in cantine. Daca vom schimba schimba relatia copiilor cu mancarea, vom face asta numai cu mancare delicioasa si hranitoare in cantine. Experienta practica -- te uiti in cursurile de gatit si gradinarit -- si in programa de invatamant pentru a le uni pe toate.

Acum probabil ca v-ati dat seama ca nu iubesc USDA, si nu am nici o ideea despre ce sa fac cu piramida lor -- aceasta piramida intoarsa, cu un curcubeu deasupra, nu stiu. Stiti voi, sa fug pana la sfarsitul curcubeului, nu stiu ce sa fac cu ea. Asa ca m-am gandit la propria mea piramida. Este disponibila pe pagina mea de web in Engleza si Spaniola, si este un mod vizual de a le vorbi copiilor despre mancare. Hamburgherul minuscul, legumele uriase. Trebuie sa incepem sa schimbam asta. Trebuie sa ii facem pe copii sa inteleaga ca alegerile pe care le fac cu privire la mancare sunt importante. Avem cursuri de gatit -- avem sali de gatit in scolile noastre, iar foarte important este faptul ca acum am crescut o generatie, poate doua, de copii unde una din 4 mese se consuma in fast food, una din 4 mese se consuma intr-o masina iar una din ultimele 4 mese se consuma intotdeauna in fata televizorului sau a calculatorului. Ce invata copiii? Unde este timpul petrecut in familie? Unde este socializarea? Unde sunt discutiile? Unde invata sa vorbeasca? Stiti, trebuie sa schimbam asta.

Eu lucrez mult cu copiii. Acestia sunt copii cu care lucrez in Harlem. EATWISE -- Tineri Luminati si Constienti care Inspira Mancatul Inteligent. Trebuie sa-i invatam pe copii ca, Coca-Cola si Pop Tarts nu reprezinta micul dejun. Trebuie sa-i invatam pe copii ca daca mananca zilnic zahar rafinat, o sa se duca in sus si-n jos, ca un consumator de cocaina. Trebuie sa punem cu totii umarul. Compactam gunoiul in toate scolile noastre. Reciclam in toate scolile noastre. Stiti, lucrurile pe care, poate, le facem acasa si despre care credem ca sunt foarte importante trebuie predate si copiilor in scoala. Trebuie sa fie atat de mult o parte din ei incat sa inteleaga cu adevarat. Pentru ca, stiti ce, multi dintre noi suntem aproape la sfarsitul carierelor noastre si trebuie sa le dam acestor copii -- acestor copii tineri, urmatoarea generatie -- uneltele ca sa se poate salva pe ei insisi si sa salveze planeta.

Unul din lucrurile pe care le fac des este parteneriatul public-privat. Lucrez cu firme private care sunt dispuse sa faca Cercetare si Dezvoltare cu mine, care sunt dispuse sa distribuie pentru mine, care sunt dispuse sa lucreze pentru a intra in scoli. Scolile sunt subfinantate. Majoritatea scolilor din America cheltuie mai putin de 7.500 de dolari pe an invatand un copil. Asta inseamna sub 5 dolari pe ora. Cei mai multi dintre voi cheltuie 10, 15 dolari pe ora pentru bone, atunci cand ii aveti. Deci cheltuim mai putin de 5 dolari pe ora pentru sistemul nostru educational. Si daca vrem sa schimbam asta, si sa schimbam modul in care hranim copiii, trebuie sa regandim acest lucru. Deci, parteneriate private si publice, grupuri care fac lobby, colaborarea cu fundatiile. In districtul nostru scolar, ne putem permite asta pentru ca districtul nostru scolar aloca 0,03 la suta din fondul general catre serviciile de nutritie. Si ma gandesc, daca fiecare district scolar ar aloca intre jumatate si unu la suta, am putea intr-adevar sa incepem sa reparam acest program.

Trebuie sa incepem sa-l schimbam. Va fi nevoie de mai multi bani. Desigur ca nu este vorba numai despre mancare -- este si despre faptul ca, copii au nevoie de miscare. Si unul din lucrurile simple pe care le putem face este sa punem pauza inainte de pranz. E destul de evident. Stiti voi, daca copiii vin la pranz si singurul lucru pe care il fac dupa ce termina este sa stea in pauza, ii vedeti aruncandu-si pranzul ca sa poata iesi afara. Iar apoi la 1 dupa-amiaza, sunt terminati. Acestia sunt copii si nepotii vostrii care sunt sfarsiti de oboseala cand ii luati de la scoala, pentru ca nu au mancat de pranz. Deci daca singurul lucru pe care l-ar avea de facut dupa pranz ar fi sa mearga la ore, credeti-ma, o sa stea acolo si o sa isi manance pranzul.

Trebuie sa -- trebuie sa educam. Trebuie sa ii educam pe copii. Trebuie sa educam personalul. Am avut 90 de angajati. 2 pretindeau ca sunt bucatari -- nici unul nu era. Si, stiti, nu stau mult mai bine acum. Dar trebuie intr-adevar sa educam. Trebuie sa facem in asa fel incat institutiile academice sa inceapa sa se gandeasca la moduri in care sa ii invete pe oameni sa gateasca din nou, pentru ca, desigur, nu fac asta -- pentru ca am avut aceasta mancare procesata in scoli si in institutii, de atata timp. Avem nevoie de pranzuri de 40 de minute -- majoritatea scolilor au pranzuri de 20 de minute -- si pranzuri care sunt potrivite ca durata. Tocmai a fost facut un studiu extins, si atat de multe scoli incep pranzul la 9 sau 10 dimineata -- nu este timpul potrivit pentru a lua pranzul.

Stiti, e o nebunie, e o nebunie ceea ce facem. Si doar tineti minte, in ultimul rand tacit, ca asta este ceea ce ii invatam pe copii ca ar trebui sa faca. Cred ca daca vrem sa remediem acest lucru, unul din lucrurile pe care trebuie sa le facem este sa schimbam modul in care supraveghem Programul National al Pranzurilor din Scoli. In loc ca Programul National al Pranzurilor din Scoli sa fie sub comanda USDA, eu cred ca ar trebui sa fie sub CDC. Daca am incepe sa ne gandim la mancare si la modul in care ne hranim copiii ca la o initiativa in domeniul sanatatii, si am incepe sa ne gandim la mancare ca la sanatate, atunci nu cred ca am mai avea cremvusti cu amidon in loc de pranz.

Ok, cateva informatii financiare despre asta, iar asta -- intr-un fel inchei cu aceste date financiare, deoarece consider ca este un lucru pe care toti ar trebui sa il intelegem. Programul National al Pranzurilor in Scoli cheltuie 8 miliarde de dolari hranind 30 de milioane de copii pe an. Acel numar trebuie, probabil, dublat. Oamenii spun, "O Doamne, de unde o sa scoatem 8 miliarde?" In aceasta tara, cheltuim 110 miliarde de dolari pe an pe fast-food-uri. Cheltuim 100 de miliarde pe an pe suplimente pentru dieta. Cheltuim 50 de miliarde pe legume, si de-asta avem nevoie de produsele dietetice. Cheltuim 200 de miliarde pe an pentru tratarea bolilor rezultate din diete, si 9 la suta din copii nostrii avand diabet tip 2 -- 200 de miliarde.

Asa ca stiti ce, cand vorbim despre faptul ca avem nevoie de 8 miliarde, nu e mult. Acele 8 miliarde inseamna doi dolari si 49 de centi -- atat aloca guvernul pentru pranzuri. Majoritatea districtelor scolare folosesc doua treimi din acea suma pe salarii si alte cheltuieli. Asta inseamnca ca cheltuim mai putin de un dolar pe zi pentru mancarea copiilor din scoli -- in majoritatea scolilor intre 80 si 90 de centi. In LA, 56 de centi. Deci cheltuim mai putin de un dolar, ok, pentru pranz. Acum, nu stiu ce faceti voi, dar eu ma duc in locuri ca Starbucks sau Pete's, iar un Venti latte in San Francisco este 5 dolari. O cafea de calitate superioara, una singura, costa mai mult -- cheltuim mai mult pe o cafea decat pentru hranirea copiilor nostrii pentru o saptamana intreaga in scolile noastre.

Stiti ce? Ar trebui sa ne fie rusine. Noua, ca tara, ar trebui sa ne fie rusine iar asta -- cea mai bogata tara. In tara noastra, copii care au cea mai mare nevoie, sunt cei care primesc aceasta mancare proasta. Sunt copiii care au parinti si bunici si unchi si matusi care nici macar nu isi pot permite sa plateasca pentru pranz, iar ei primesc mancarea asta. Iar ei sunt aceiasi copii care o sa se imbolnaveasca. Ei sunt copiii de care ar trebui sa avem grija.

Cu totii putem schimba ceva -- fiecare dintre noi, fie ca avem copii, fie ca ne pasa de copii, fie ca avem nepoate si nepoti, sau orice altceva -- putem schimba ceva. Daca stai la masa si mananci cu copiii tai, sau daca iti duci copiii, sau nepotii, sau nepoatele la cumparaturi intr-o piata a fermierilor -- doar pune-i sa guste. Stati jos si dati-va interesul. Iar la nivel inalt, suntem in ceea ce pare a fi o campanie prezidentiala de 19 luni, iar toate intrebarile pe care le punem tuturor acestori potentiali lideri, ce ar fi sa-i intrebam despre sanatatea copiilor nostrii? Multumesc. Multumesc.