Andrew McAfee -- Ne iau roboții joburile?

Când zeci de milioane de oameni sunt șomeri sau parțial angajați, ne întrebăm ce influență are tehnologia asupra forței de muncă. Urmărind conversația, realizez că subiectul e potrivit, dar pierde esența. Întrebarea centrală este dacă tehnologiile digitale afectează posibilitatea oamenilor de a-și câștiga existența, sau pus altfel, ne iau roboții joburile? Sunt dovezi ca tendința există.

Marea Recesiune s-a sfârșit când PIB-ul american și-a reluat creșterea lentă și susținută și alți indicatori economici au început să-și revină, îmbunătățindu-se constant. Profiturile corporatiste au crescut. Iar dacă incluzi profiturile băncilor, acestea au fost mai mari ca oricând. Investițiile corporatiste în echipamente, hardware și software sunt mai mari ca oricând. Deci companiile cheltuiesc. Dar nu angajează. Linia roșie indică raportul de angajați din totalul populației, procentul de americani cu vârste de angajare care au efectiv de lucru. Vedem că s-a prăbușit în timpul Recesiunii și n-a început să salte de loc.

Dar nu e doar o poveste a recesiunii. Decada pe care tocmai am parcurs-o a înregistrat o creștere anemică a numărului de joburi, în special comparat cu alte decade, iar după 2000 e prima dată în istorie când au fost mai puțini angajați la sfârșitul decadei decât la început. Nu asta vrei să vezi. Când reprezinți grafic numărul angajatorilor potențiali raportat la numărul joburilor din țară, observi prăpastia tot mai mare în timp, ca în timpul recesiunii să se prăbușească. Am făcut niște calcule, am luat PIB-ul și creșterea productivității muncii din ultimii 20 de ani, le-am proiectat ca să văd de câte joburi ar fi avut nevoie economia ca să continue să crească. Iată linia ce-a rezultat. E bine sau rău? Asta-i predicția extrapolată a guvernului pentru populația cu vârste de angajare. Dacă aceste predicții sunt corecte, prăpastia nu se va închide.

Dar nu cred că proiecțiile sunt corecte. Cred că proiecția mea e mult prea optimistă căci eu îmi imaginam că viitorul urma să fie ca trecutul, cu o creștere a productivității muncii, dar e contrar cu ce vedem. Cred că încă n-am văzut nimic din impactul tehnologiei asupra forței de muncă. Doar în ultimii doi ani am văzut dispozitive digitale expunând abilități nemaivăzute până acum, iar asta sapă adânc în joburile oamenilor. Să vă dau două exemple.

De-alungul întregii istorii, dacă doreai ceva tradus dintr-o limbă în alta, trebuia să angajezi o ființă umană. În prezent avem servicii de traduceri în limbi multiple, instantanee, automate, disponibile gratuit, pe multe din aparatele noastre, inclusiv pe smartphone. Dacă le-ați folosit, știți că nu-s perfecte, dar sunt acceptabile.

Pe parcursul întregii istorii, dacă trebuia ceva scris, un raport sau un articol, trebuia să implici o persoană. Nu mai e cazul. Acesta-i un articol online din Forbes, despre profiturile Apple. A fost scris de un algoritm. Și nu e doar acceptabil. E perfect.

Mulți se uită și spun: „Ok, dar astea sunt sarcini specifice, specializate și majoritatea experților în cunoștințe sunt generaliști și tot ce fac, acumulează expertiză și cunoștințe, folosindu-le ca să reacționeze în mare viteză la cereri impredictibile. Iar asta e foarte greu de automatizat.” Unul dintre cei mai impresionanți experți, de curând, e un tip pe nume Ken Jennings. A câștigat show-ul „Jeopardy!" 74 de ori la rând, însumând trei milioane de dolari în premii. Acesta-i Ken, la dreapta, în timp ce e întrecut de Waston, supercomputerul participant la „Jeopardy!", programat de IBM. Când vedem ce poate face tehnologia cu experții în cunoștințe generale, încep să cred că poate nu-i ceva atât de special în ideea de generalist, în special când începem să conectăm pe Siri cu Watson rezultând tehnologii care înțeleg ce spunem și ne răspund. Siri nu-i perfect, putem să-i ironizăm imperfecțiunile, dar ar trebui să reținem că dacă tehnoologii ca Siri și Watson se îmbunătățesc conform traiectoriei legii lui Moore, ceea ce-i sigur, în 6 ani nu vor fi de 2 sau 4 ori mai buni. Vor fi de 16 ori mai buni decât acum. Deci încep să cred că mare parte din expertiza în cultură generală va fi afectată de această evoluție.

Tehnologiile digitale nu afectează doar experții. Încep să facă progrese și în lumea fizică. Am avut ocazia cu puțin în urmă să merg cu mașina autonomă Google care e așa grozavă cum sună. (Râsete) Jur că s-a descurcat în traficul de pe autostrada U.S. 101 foarte lin. Există 3,5 milioane de oameni care conduc tiruri ca să-și câștige existența în SUA. Unii vor fi afectați de această tehnologie. În prezent, roboții umanoizi sunt primitivi. Nu pot face prea multe. Dar evoluează foarte repede, iar DARPA, sectorul de investiții al Departamentului de Apărare, încearcă să accelereze traiectoria.

Pe scurt, da, roboții vin să ne ia joburile. Pe termen scurt, putem stimula creșterea angajărilor prin încurajarea antreprenoriatului și prin investiții în infrastructură, pentru că roboții din prezent încă nu sunt destul de performanți să repare poduri. Dar în viitorul nu prea îndepărtat, încă în timpul vieții noastre, vom parcurge tranziția într-o economie extrem de productivă care nu necesită multe ființe umane. Gestionarea acestei tranziții va fi cea mai grea provocare a societății noastre. Voltaire a rezumat cauza: „Munca ne salvează de la cele mai cumplite rele: plictiseală, viciu și lipsuri”

Dar în ciuda acestei provocări, continui să fiu un optimist digital și am încredere că tehnologiile digitale pe care le dezvoltăm acum ne vor conduce într-un viitor inimaginabil utopic, nu distopic. Ca să explic de ce, pun o întrebare extrem de generală. „Care au fost cele mai importante realizări în istoria omenirii?”

Vreau să împărtășesc câteva răspunsuri primite la această întrebare. E o întrebare minunată, care demarează o dezbatere nesfârșită, pentru că unii vor menționa sisteme filozofice din Vest și din Est care au schimbat modul de gândire în lume. Alții vor spune: „Nu, adevăratele mari realizări sunt fundamentate pe religiile majore, care au schimbat civilizațiile și au influențat viețile mulțimilor de oameni.” Iar alții spun: „Ce schimbă de fapt civilizațiile și modifică viețile oamenilor sunt imperiile, prin urmare, marile realizări sunt istoria cuceririlor și războaielor.” Iar câteva suflete vesele se trezesc spunând: „Nu uitați molimele și plăgile.” (Râsete) Există răspunsuri optimiste prin care unii amintesc de Era explorărilor și deschiderea lumii. Alții vorbesc despre realizările intelectuale în discipline ca matematica, ce ne-au ajutat să înțelegem lumea, iar alții de perioadele de înflorire a artelor și științelor. Astfel, dezbaterea nu se termină niciodată. N-are sfârșit, n-are o concluzie unică. Dar dacă ești un tocilar ca mine, spui: „Ei bine, ce spun datele?” Și începi să faci grafice cu ce ne interesează, populația globală, de exemplu, sau vreo măsură a dezvoltării sociale, a progresului societății. Privind graficele, marile istorii, marile progrese ale omenirii vor ieși în evidență.

Când introduci datele în grafice ajungi rapid la concluzii ciudate. Concluzionezi că niciuna dintre acestea n-a contat foarte mult. (Râsete) N-au dat niciun bobârnac la curbele grafice. (Râsete) A existat o singură poveste, un singur proces în istoria omenirii care a curbat graficul cu 90 de grade, şi e o poveste a tehnologiei.

Motorul cu abur și celelalte tehnologii asociate revoluției industriale au schimbat și influențat istoria lumii atât de mult încât, în cuvintele istoricului Ian Morris, au făcut o glumă din tot ce avusese loc înainte. Efectul a fost multiplicarea infinită a puterii mușchilor noștri, depășind limitele capacităților noastre musculare. Acum traversăm printr-o perioadă de depășire a limitelor capacităților creierelor noastre, multiplicând infinit puterile noastre mintale. Cum ar putea asta să nu aibă un efect la fel de mare ca depășirea capacității musculare? Chiar riscând să mă repet, considerând ce se petrece în tehnologia digitală în prezent, nu suntem nici măcar pe-aproape de finalul efectului asupra economiei și societății noastre. Singura concluzie ce se impune: „Încă n-am văzut nimic. Ce-i mai bun abia va veni.”

Să vă dau două exemple. Economiile nu depind de energie. Nu depind de capital, nu depind de muncă. Economiile depind de idei. Prin urmare inovațiile, ideile sunt munca cea mai puternică și fundamentală pe care o putem face pentru economie. Iată cum obișnuiam să facem inovații. Găseam o mână de oameni care semănau. (Râsete) Îi plasam în instituții de elită și așteptam inovațiile. (Râsete) Ca individ caucazian cu o carieră în MIT și Harvard, n-am nimic împotrivă. (Râsete) Dar alții au. Și au stricat petrecerea, au schimbat codul formal al inovațiilor. (Râsete) Așa că iată câștigătorii provocării de programare Top Coder și vă asigur că nimănui nu-i pasă unde au crescut acești copii, unde au mers la școală sau cum arată. Ce-i important e calitatea muncii, calitatea ideilor.

Tot mai mult vedem acest fenomen în noua lume deschisă de tehnologie. Munca inovației devine tot mai deschisă, tot mai inclusivă, mai transparentă, mai bazată pe merit real. Și va continua astfel indiferent ce părere are MIT și Harvard, iar eu n-aș putea fi mai fericit.

Aud uneori: „OK, de acord, dar tehnologia e încă un instrument al țărilor bogate, aceste instrumente digitale nu îmbunătățesc viețile celor de la baza piramidei. Răspunsul meu categoric: „Astea-s prostii. Cei de la baza piramidei beneficiază imens de pe urma tehnologiei.” Economistul Robert Jensen a făcut minunatul studiu prin care a urmărit în detaliu ce s-a întâmplat cu satele de pescari din Kerala, India, când au introdus telefoanele mobile prima dată. Când scrii pentru Quarterly Journal of Economics, trebuie să folosești limbaj reținut și circumspect, dar câd citesc articolul simt că Jensen ar vrea să strige și să spună: „Priviți, a avut mare impact.” Prețurile s-au stabilizat, oamenii și-au putut planifica viețile. Risipa nu s-a redus. A fost eliminată total. Iar viețile cumpărătorilor și vânzătorilor din aceste sate s-a îmbunătățit semnificativ. Nu cred că Jensen a fost norocos și a nimerit în niște sate unde tehnologia a îmbunătățit lucrurile. El a cercetat cu grijă fenomenul care se petrece peste tot unde-i introdusă tehnologia pentru prima dată într-o comunitate. Viețile și bunăstarea oamenilor se îmbunătățesc radical.

Analizând dovezile, privind la spațiul din fața noastră, devin un mare optimist relativ la tehnologia digitală și cred că minunata afirmație a fizicianului Freeman Dyson nu e exagerată. E o reprezentare precisă a ceea ce se petrece. Tehnologiile sunt daruri deosebite, iar noi avem marele noroc să trăim în vremuri când tehnolodia digitală înflorește, se întinde, se adâncește și devine tot mai cuprinzătoare în lume.

Așa că, da, roboții ne iau joburile, dar concentrându-ne pe acest aspect pierdem esența. Esența este că astfel suntem eliberați să facem alte lucruri, iar ce vom face, am încredere, vom reduce sărăcia, munca de corvoadă, și mizeria în toată lumea. Am mare încredere că vom învăța să trăim cu impact redus asupra planetei, și am încredere că ce vom face cu noile instrumente digitale va fi atât de profund și benefic încât va lăsa în umbră tot ce a existat înainte. Voi lăsa ultimul cuvânt unui avangardist în progresul digital, prietenul nostru Ken Jennings. Sunt de acord cu el. Iată cuvintele lui: „Eu, unul, accept cu brațele deschise super-lorzii digitali.” Mulțumesc mult. (Aplauze)