Amory Lovins: Un plan de 40 de ani pentru energie

Conversaţia despre energia publică a Americii se poate rezuma la întrebarea: Ai prefera să mori din cauza: a) războaielor pentru petrol, b) schimbărilor climatice, c) holocaustului nuclear, sau d) toate de mai sus? Ah, am ratat una: e) niciuna din cele de mai sus? Asta nu ne e oferită de obicei. Ce-ar fi dacă energia ne-ar face treaba fără să ne aducă distrugerea? Am putea avea combustibil fără frică? Am putea reinventa focul?

Vedeţi, focul ne-a făcut oameni, combustibilii fosili ne-au făcut moderni. Acum avem nevoie de un foc nou, care să ne ţină protejaţi, apăraţi, sănătoşi şi durabili. Să vedem cum.

Patru cincimi din energia mondială încă provin din arderea anuală a 6 km cubi de resturi descompuse de mlaştină primitivă. Acei combustibili fosili ne-au creat civilizaţia. Ne-au creat bunăstarea. Au îmbogăţit vieţile a miliarde. Dar au şi costuri în creştere pentru siguranţă, economie, sănătate şi mediu, care încep să erodeze, ba chiar să depăşească benficiile aduse.

Avem nevoie de un foc nou. Iar trecerea de la focul vechi la cel nou înseamnă să schimbi două mari poveşti despre petrol şi electricitate, fiecare producând 2/5 din carbonul fosil în aer. Dar ele sunt diferite.

Mai puţin de 1% din electricitatea noastră e obţinută din petrol, deşi aproape jumătate provine din cărbune. Utilizările lor sunt concentrate. Trei pătrimi din petrol sunt pentru transporturi. Trei pătrimi din electricitate alimentează clădiri. Iar restul din ambele alimentează fabrici. Aşa că vehicule, clădiri şi fabrici foarte eficiente economisesc petrol şi cărbune, de asemenea gaze naturale, care le pot înlocui pe amândouă.

Dar sistemul energetic de azi nu e doar ineficient, ci şi depășit, îmbătrânit, poluant şi nesigur. Aşa că trebuie refăcut. Până în 2050, însă, ar putea deveni eficient, conectat şi distribuit cu automobile, fabrici şi clădiri elegant de economice, bazate pe un sistem de electricitate modern, sigur, rezistent.

Putem elimina dependenţa noastră de petrol şi cărbune până în 2050 şi consuma cu 1/3 mai puţin gaze naturale, adoptând o utilizare eficientă şi resurse regenerabile. Asta ar putea costa, până în 2050, cu 5 trilioane de dolari mai puţin, la valoarea netă actuală, exprimată azi ca sumă forfetară, decât menținând metodele actuale -- presupunând că emisiile de carbon şi toate celelalte costuri ascunse sau externe au valoare zero -- o valoare estimativă redusă. Dar acest sistem energetic mai ieftin ar putea susține o economie SUA cu 158% mai mare, fără a fi necesar petrol sau cărbune, sau energie nucleară. Mai mult, această tranziţie nu necesită invenţii noi şi nici acte ale Congresului, nici noi taxe federale, subsidii mandatate sau legi care să creeze în Washington blocaj legislativ.

Lăsaţi-mă să o mai spun o dată. Vă voi spune cum pot Statele Unite deveni complet independente de petrol şi cărbune, economisind cinci trilioane de dolari, cu niciun act legislativ în Congres, condus de afaceri pentru profit. Cu alte cuvinte, vom folosi instituţiile noastre cele mai eficiente -- companiile private, în tandem cu societatea civilă, accelerate de inovaţiile militare să influenţeze instituțiile noastre mai puţin eficiente. Fie că-ţi pasă cel mai mult de profituri, joburi, avantaj compeţional, de securitatea naţională sau de administrarea mediului şi protecţia climei şi sănătatea publică, reinventarea focului are sens şi produce bani.

Se ştie că Generalul Eisenhower a spus că lărgirea graniţelor unei probleme dificile o face rezolvabilă prin includerea mai multor opţiuni şi sinergii. Aşa că reinventând focul, am integrat toate cele 4 sectoare care folosesc energia-- transporturile, construcţiile, industria şi electricitatea şi am integrat 4 tipuri de inovaţie, nu doar tehnologia şi legislația, ci şi designul şi strategia de afaceri. Aceste combinaţii dau mult mai mult decât suma părţilor, mai ales prin crearea de oportunităţi pentru companiile disruptive.

Petrolul costă în economia noastră 2 miliarde de dolari pe zi, plus alte 4 miliarde de dolari zilnic în costuri economice şi militare ascunse, ridicându-i costul total la peste 1/6 din PIB. 3/5 din combustibilul destinat mobilităţii intră în automobile. Atunci, să începem să construim maşini care merg fără petrol. 2/3 din energia necesară deplasării unei maşini obişnuite se consumă din cauza greutăţii. Şi fiecare unitate de energie economisită la volan, eliminând din greutate sau tracţiune, economiseşte şapte unităţi din rezervor, pentru că nu trebuie să mai iroseşti şase unităţi pentru a duce energia la roţi.

Din nefericire, în ultimii 25 de ani, obezitatea epidemică a făcut ca maşinile de 2 tone de oţel să-şi dubleze greutatea de 2 ori mai repede ca noi. Dar azi, materiale ultra ușoare şi rezistente, cum sunt compuşii din fibră de carbon, pot face reduceri dramatice în greutate și pot face mașinile mai simplu și mai ieftin de construit. Vehiculele mai ușoare și mai aerodinamice necesită mai puțină forță de tracțiune, așa că motoarele devin mai mici. Acest gen de condiție fizică bună la vehicule face propulsia electrică posibilă pentru că bateriile sau celulele de combustibil de asemenea devin mai ușoare și mai ieftine. Deci prețurile de vânzare vor coborî la prețurile de azi în timp ce costul de transport, chiar din start, e mult mai scăzut.

Aceste inovații însumate pot face producătorii de mașini să treacă de la obţinerea de economii minime cu ajutorul motorului Victorian și a tehnologiilor de presat oțel la costuri radical mai mici rezultate din trei inovații însumate care se susțin reciproc, anume, materiale ultraușoare, scheletarea lor, respectiv propulsia electrică. Vânzările pot crește și prețurile scădea chiar mai rapid cu cotizații temporare, adică stimulente de bonificație pentru automobile eficiente plătite din taxele pentru cele ineficiente.

Doar în primii doi ani cele mai mari cinci programe de stimulente au triplat viteza de îmbunătățire a eficienței automobilelor. Virajul rezultant către vehicule electrice va fi la fel de radical ca la trecerea de la mașinile de scris la computere. Bineînțeles, computerele și electronicele sunt acum cea mai mare industrie a Americii în timp ce mașinile de scris au dispărut. Prin urmare randamentul autovehiculelor deschide o nouă strategie competitivă care poate dubla economiile de benzină în următorii 40 de ani, dar vor face și electricitatea mai ieftină ca să înlocuiască restul petrolului.

America ar putea conduce următoarea revoluție auto. Actualmente în frunte e Germania. Anul trecut, Volkswagen a anunțat că până într-un an vor produce un hibrid cu fibră de carbon care va rula 100 km/litru. De asemenea, anul trecut BMW a anunțat o mașină electrică din fibră de carbon. Ei spun că fibra de carbon e plătită prin numărul redus de baterii. Au spus, „Nu intenționăm să fim producător de mașini de scris.” Audi a afirmat că îi va întrece pe amândoi cu un an.

Acum șapte ani o tehnologie americană mai rapidă și mai ieftină a fost folosită să facă acest test al fibrei de carbon, care poate fi folosită și ca șapcă de carbon. (Râsete) Într-un minut - vă puteţi da seama din sunet cât de ţeapănă şi puternică este. Nu vă faceţi probleme dacă o scăpaţi. E mai dură ca titanul. Tom Friedman a lovit-o cât a putut de tare cu un baros fără nici măcar s-o zgârie.

Astfel de tehnici de producţie se pot resimți în viteza şi costurile vehiculelor conferindu-le performanţă aerospaţială. Pot economisi 4/5 din capitalul necesar pentru fabricarea automobilelor. Pot salva vieţi pentru că acest material poate absorbi până la 12 ori mai multă energie de impact per livră decât oţelul. Dacă am construi toate maşinile în acest fel, am economisi petrol echivalent cu descoperirea a 1.5 din Arabia Saudită sau 1/2 din OPEC, prin forarea din Detroit, o perspectivă posibilă. Toţi acei megabarili de sub Detroit costă în medie 18 dolari barilul. Sunt de origine americană, nu conţin carbon şi sunt inepuizabili.

Aceleaşi legi fizice şi aceeaşi logică de afaceri se aplică vehiculelor mari. În ultima jumătate a deceniului trecut, Walmart a economisit 60% din combustibilul pe tonă-milă cu uriașul parc de tituri grele adoptând logistică şi design îmbunătăţite. Simpla economisire de ordin tehnologic la camioane grele însumează două treimi. Combinată cu avioane de eficienţă triplă sau cvintuplă, acum în fază de proiectare, se pot economisi aproape un trilion de dolari.

Revoluţia militară de azi în domeniul eficienţei energetice va impulsiona aceste progrese civile la fel cum departamentul militar de cercetare şi dezvoltare ne-a dat Internetul, GPS-ul, motorul cu reacţie şi microcipul. Pe măsură ce îmbunătăţim proiectarea şi construirea auto, le putem folosi mai inteligent stăpânind patru tehnici puternice care elimină şofatul inutil. În loc doar să privim creșterea traficului, putem folosi un sistem inovator de tarifare, putem taxa infrastructura rutieră pe milă, nu la galon.

Putem utiliza tehnologie inteligentă să mărim tranzitul şi să încurajăm folosirea în comun a maşinilor. Putem accepta modele de creştere inteligente şi rentabile, care ajută oamenii să fie aproape de locul unde vor să ajungă, să nu aibă nevoie să meargă în altă parte. Putem folosi tehnologie IT inteligentă pentru a fluidiza traficul. Împreună, toate astea ne pot oferi acces îmbunătăţit cu 46%-84% mai puţin şofat, economisind încă 0,4 trilioane de dolari, plus 0,3 trilioane dolari din utilizarea mai productivă a camioanelor.

Peste 40 de ani, când tragem linia, o economie SUA mult mai mobilă ar putea să nu mai folosească petrol. Economisirea sau extragerea barililor pentru $25 în loc de achiziţionarea lor pentru mai mult de $100 conduce la o economie netă de 4 trilioane dolari evaluând costurile ascunse la zero.

Pentru a obţine mobilitate fără petrol, pentru a elimina petrolul, trebuie să devenim eficienţi, apoi să schimbăm combustibilul. Maşinile echivalente cu 125-240 de mile/galon pot utiliza orice combinație de celule de combustie cu hidrogen, electricitate şi biocombustibili avansaţi. Camioanele şi avioanele pot folosi în mod realist hidrogen sau biocombustibili avansaţi. Camioanele ar putea folosi chiar gaze naturale. Dar niciun vehicul nu va necesita petrol. Cantitatea majoritară de biocombustibil necesar, doar trei milioane de barili pe zi, poate fi obţinută din deşeuri, fără a schimba destinaţia terenului agricol şi fără a afecta solul şi climatul.

Echipa noastră impulsionează economisirea petrolului prin ceea ce numim „acupunctură instituţională”. Găsim unde e obstrucţionată logica de afaceri, unde nu decurge corespunzător şi inserăm mici ace în ea pentru a o fluidiza, lucrând cu parteneri ca Ford, Walmart şi Pentagonul.

Tranziţia de lungă durată e deja în desfăşurare. De fapt, acum trei ani, principalii analişti vedeau un vârf al petrolului în domeniul cererii, nu al ofertei. Deutsche Bank prevede consumul de petrolul culminând în jurul lui 2016.

Cu alte cuvinte, petrolul devine necompetitiv chiar şi la preţuri mici înainte de a deveni indisponibil la preţuri mari. Dar vehiculele electrice nu trebuie să fie o povară pentru reţeaua electrică. Când maşinile inteligente transferă curent electric şi informaţii prin intermediul clădirilor inteligente cu reţele inteligente, ele adaugă reţelei flexibilitate şi capacitate de stocare valoroase ajutând reţeaua să integreze energie solară şi eoliană discontinuă.

Maşinile electrice fac problemele auto şi electrice mai uşor de rezolvat împreună, decât separat. Ele, de asemenea, converg povestea petrolului cu al doilea mare subiect: economisirea electricităţii şi producerea diferită a acesteia. Aceste revoluţii gemene în electricitate vor aduce sectorului dislocări mai numeroase, diverse și profunde decât în orice alt sector, deoarece avem tehnologia şi viteza sec. XXI în coliziune directă cu instituţii, regulamente şi comunități specifice secolelor XIX şi XX. Modificând felul cum producem energie se va simplifica dacă avem nevoie de mai puţină. Majoritatea e risipită la ora actuală, dar tehnologiile pentru economisirea ei se îmbunătăţesc mai repede decât le putem instala. Resursele de eficienţă neachiziţionate continuă să se mărească şi să se ieftinească.

Pentru că eficienţa clădirilor şi a industriei creşte mai rapid decât economia, consumul de energie în America ar putea scădea în ciuda uşorului surplus de consum necesar maşinilor electrice eficiente. Putem face asta simplu accelerând tendinţele existente.

În următorii 40 de ani, clădirile, care consumă 3/4 din curentul electric, îşi pot mări de trei-patru ori productivitatea energetică, economisind 1,4 trilioane de dolari, în valoare netă actuală, cu o taxă de rentabilitate internă de 33%, cu alte cuvinte, economisirile valorează de 4 ori mai mult decât costurile. Şi industria se poate accelera, dublându-şi productivitatea energetică cu o taxă de rentabilitate internă de 21%. Secretul constă în inovaţia disruptivă numită design integrativ, care adesea face ca economiile substanţiale de energie să coste puţin sau deloc. Adică poate oferi o rentabilitate crescândă, nu una atenuată.

Iată cum modernizarea din 2010 economiseşte peste 2/5 din energia folosită în Empire State Building - recondiţionând cele 6.500 ferestre în super-ferestre care lasă lumina, dar reflectă căldura. În plus, iluminarea şi echipamentul de birou îmbunătăţite reduc sarcina maximă de răcire cu o treime. Renovarea dispozitivelor de răcire mai mici în locul adăugării unora mai mari a dus la economisirea a 17 milioane de dolari din costul de capital, ceea ce a ajutat la plătirea altor îmbunătăţiri şi reducerea amortizării la numai trei ani. Designul integrativ poate, de asemenea, mări economia de energie în industrie. Investiţia Dow de miliarde de dolari în eficienţă a adus deja nouă miliarde de dolari.

Însă industria ca întreg mai are de economisit energie în valoare de jumătate de miliard de dolari. De exemplu, 3/5 din energia electrică a lumii e consumată de motoare. Jumătate pune în mişcare pompe şi ventilatoare. Toate acestea pot fi eficientizate, iar motoarelor care le pun în funcţiune li se poate dubla eficienţa sistemului prin integrarea a 35 de îmbunătăţiri, amortizate într-un an.

Mai întâi ar trebui să captăm economii mai mari şi mai puţin costisitoare, care sunt ignorate de obicei şi nu se află în manuale. De exemplu, pompele, cel mai mare consum pentru motoare, mişcă lichidul prin ţevi. Însă o buclă de pompare industrială standard a fost reproiectată să utilizeze cu cel puţin 86% mai puţină energie, nu cu ajutorul unor pompe mai bune, ci prin simpla înlocuire a ţevilor lungi, subţiri şi strâmbe cu ţevi solide, scurte şi drepte. Aici nu-i vorba de tehnologie nouă, ci doar de rearanjarea componentelor metalice. Bineînţeles, asta micșoreză de asemenea echipamentul de pompare şi costurile sale de capital.

Deci, ce înseamnă aceste economisiri în electricitate, din care 3/5 e folosită de motoare? Ei bine, din cărbunele ars de centralele electrice cu toate aceste pierderi combinate, numai o zecime din energia combustibilului e convertită în țevi ca flux. Dar dacă recuperăm toate aceste pierderi, şi fiecare unitate de flux sau fricţiune pe care o economisim în ţeavă economiseşte 10 unităţi de costuri de combustibil, poluare şi ceea ce Hunter Lovins numeşte „stranietatea globală”, pentru centrala electrică. Pe măsură ce parcurgi traseul invers, componentele se micşorează şi, prin urmare, devin mai ieftine.

Echipa noastră a descoperit recent că se pot face economii crescânde de energie prin reproiectare industrială valorând 30 de miliarde de dolari - totul de la centre de date şi fabricarea de cipuri, până la mine şi rafinării. În mod obişnuit, design-urile de adaptare economisesc între 30%-60% din energie şi sunt amortizate în câţiva ani, în timp ce noile design-uri economisesc între 40%-90%, cu un capital de cost mai scăzut per ansamblu.

Un necesar mai mic de curent electric ar uşura şi accelera tranziţia către noi surse de energie, în special cele regenerabile. China conduce creşterea lor explozivă şi costurile tot mai scăzute. De fapt, costurile modulelor de energie solară tocmai au scăzut sub pragul critic. Germania acum are mai mulţi muncitori în energia solară decât America în industria oțelului. Deja, în 20 de state, instalatori privaţi vor veni să instaleze celule solare ieftine pe acoperişuri fără depozit prealabil, la costuri mai mici decât factura de utilităţi. Astfel de produse nereglementate s-ar putea adăuga unei utilităţi virtuale care baipasează compania electrică la fel cum celularul baipasează compania de telefonie fixă. Asta îi nelinişteşte pe directorii companiilor de utilităţi şi îi face pe capitaliştii de risc să viseze frumos.

Energia regenerabilă nu mai e o activitate marginală. În fiecare an din ultimii patru, jumătate din noua capacitate mondială de generare a energiei a fost energie regenerabilă, în special, recent, în ţări în curs de dezvoltare. În 2010, energiile regenerabile, altele decât marile hidrocentrale, în special celulele solare şi eoliene, au obţinut finanţări private de 151 miliarde de dolari şi au depăşit capacitatea totală instalată a energiei nucleare de pe glob adăugând 60 miliarde de waţi numai în acel an. Întâmplător, asta e capacitatea de celule solare pe care lumea o poate produce anual în prezent, un număr care creşte cu 60%-70% anual. Prin contrast, adăugările nete de capacitate nucleară şi de cărbune şi comenzile din spatele lor continuă să scadă, deoarece costă prea mult şi implică prea mult risc financiar. De fapt, în această ţară, nicio centrală electrică nouă n-a putut strânge capital privat pentru construcţie, în ciuda a şapte ani de subsidii în proporţie de peste 100%.

Cum altfel am putea înlocui centralele electrice cu cărbune? Eficienţa puţurilor şi gazele naturale le pot înlocui pe toate la costuri mai mici decât cele de operare şi, împreună cu sursele regenerabile, le pot înlocui de 23 de ori la costuri mai mici decât cele implicate de înlocuire. Dar trebuie să le înlocuim numai o dată. Ni se spune adesea că numai centralele nucleare şi cele pe cărbune pot ţine lumina aprinsă, deoarece funcţionează nonstop, în timp ce energia eoliană şi solară sunt variabile, deci se presupune că nu ne putem baza pe ele.

În realitate, niciun generator nu funcţionează nonstop. Toate se strică. Iar când o centrală mare se defectează, pierdem o mie de megawaţi în milisecunde, adesea timp de săptămâni sau luni, uneori fără niciun avertisment. Tocmai de aceea am creat reţeaua care să susţină centralele defecte cu ajutorul celor în funcţiune. Şi, în acelaşi mod, reţeaua poate face faţă variaţiilor anunţate ale energiei solare şi eoliene.

Simulări făcute oră de oră arată că reţelele regenerabile parţial sau total pot furniza energie pe care ne putem baza când sunt informate despre condiţiile meteo, integrate şi diversificate în funcţie de tip şi locaţie. Acest fapt e adevărat pentru zone continentale, precum SUA sau Europa, dar şi pentru zone mai mici, cuprinse de o reţea mai mare. În acest mod, de exemplu, patru landuri germane au fost alimentate cu energie eoliană în proporţie de 43%-52%. Portugalia a fost alimentată cu energie regenerabilă în proporţie de 45%, Danemarca - 36%. Toată Europa poate face trecerea către energie regenerabilă. În America, îmbătrânirea populaţiei, sistemul nostru nesigur şi poluant oricum trebuie să fie înlocuit până în 2050. Cu orice l-am înlocui va costa cam tot atât, în jur de şase trilioane de dolari la valoarea actuală - indiferent dacă cumpărăm mai mult din ce avem deja sau energie nucleară nouă sau aşa-zisul cărbune curat sau energie regenerabilă care e mai mult sau mai puţin centralizată.

Aceste investiţii la termen făcute la acelaşi cost diferă profund când vine vorba de riscuri legate de securitatea naţională, combustibil, apă, finanţe, tehnologie, climă şi sănătate. De exemplu, reţeaua noastră arhicentralizată e vulnerabilă la pene de curent în cascadă, care pot zgudui economia, cauzate de vreme nefavorabilă, alte dezastre naturale sau un atac terorist. Acest risc dispare şi toate celelalte riscuri sunt bine stăpânite cu ajutorul energiei regenerabile distribuite, organizată în micro-reţele locale care se interconectează, dar pot funcţiona şi independent la nevoie. Se pot deconecta fractal şi apoi reconecta fără probleme.

Această abordare este exact cea adoptată de Pentagon pentru propria alimentare cu energie. Ei consideră că au nevoie de asta. Dar noi, cei pe care ei îi apără? Şi noi vrem să ne funcţioneze aparatura. La acelaşi cost ca cel obişnuit, asta ar maximiza securitatea naţională, alegerea clienţilor, oportunităţile antreprenoriale şi inovaţia.

Împreună, utilizarea eficientă şi furnizarea de energie regenerabilă diversă încep să transforme întregul sector energetic. Tradiţional, utilităţile duc la construirea multor centrale nucleare sau cu cărbune şi multe centrale uriașe pe gaze naturale, poate şi câteva bazate pe energie regenerabilă. Aceste consumuri au fost încurajate şi continuă să fie încurajate în 34 de state pentru a vi se vinde mai multă electricitate. Însă, mai ales acolo unde autorităţile de reglementare răsplătesc acum prin micşorarea facturilor, investiţiile se modifică radical în direcţia eficienţei, a răspunsului la cerere, a cogenerării, a energiei regenerabile şi a căilor de a le coordona fiabil, cu mai puţin transfer şi puţină stocare de electricitate sau chiar deloc.

Viitorul energiei nu ţine de destin, ci de alegere, iar alegerea este foarte flexibilă. În 1976, de exemplu, guvernul şi industria au insistat ca acea cantitate de energie necesară pentru a obţine $1 din PIB să nu scadă niciodată. Am sugerat eretic că ar putea scadea de câteva ori. Ei bine, asta s-a întâmplat până acum. A scăzut cu jumătate. Cu tehnologiile îmbunătăţite de azi, cu căi de livrare şi design integrator mai mature, putem face mai multe, mai ieftin.

Pentru a rezolva problema energiei, trebuie doar s-o lărgim. La început, rezultatele pot părea incredibile, dar, după cum zicea Marshall McLuhan, „Numai secretele mici au nevoie de protecţie. Marile descoperiri sunt protejate de neîncrederea publică.” Combinaţi revoluţia în electricitate și petrol, amândouă propulsate de eficienţa modernă, şi veţi obţine imaginea de ansamblu: reinventarea focului. Afacerile facilitate şi impulsionate de reglementări inteligente pe pieţe vigilente pot conduce SUA la abandonarea completă a petrolului şi cărbunelui până în 2050, economisind 5 trilioane de dolari, contribuind la o creştere economică de 2,6 ori mai mare, întărind siguranţa naţională. Apropo, dacă scăpăm de petrol şi cărbune reducem emisiile de carbon cauzate de combustibili fosili cu 82%-86%.

Dacă vă doriţi oricare dintre aceste rezultate, puteţi susţine reinventarea focului fără a trebui să vă placă toate şi fără a trebui să fiţi de acord care dintre rezultate e mai important. Concentrarea pe rezultate, nu pe motive, poate transforma blocajele şi conflictul într-o soluţie unificatoare pentru provocarea energetică din America. Acesta se dovedeşte a fi şi cel mai bun mod de a face faţă provocărilor globale - modificarea climei, proliferarea nucleară, insecuritatea energetică, sărăcia energetică, care toate ne fac mai vulnerabili.

Echipa noastră la RMI ajută companiile inteligente să se dezmorţească şi să grăbească această călătorie prin intermediul a şase iniţiative departamentale, cu ceva mai multă planificare. Bineînţeles, există încă multe mentalităţi învechite. Maurice Strong, care a lucrat în domeniul petrolului, spunea: „Nu toate fosilele se află în combustibil.” Însă, după cum ne reaminteşte Edgar Woolard, care a condus Dupont: „Companiile stânjenite de mentalităţi învechite nu vor fi o problemă pentru că ele pur şi simplu nu vor mai exista pe termen lung.”

V-am descris nu numai o oportunitate de afaceri care se întâlneşte doar o dată într-o civilizaţie, ci şi una dintre cele mai profunde tranziţii din istoria speciei noastre. Noi, oamenii, inventăm un foc nou, care nu e săpat de jos, ci plutind deasupra; nu unul limitat, ci unul generos; nu unul local, ci global; nu trecător, ci permanent; nu unul costisitor, ci unul gratuit. Cu excepţia unei perioade de tranziţie implicând gazele naturale şi ceva biocombustibil produs sustenabil şi durabil, acest foc nou e unul fără flăcări. Utilizat eficient, ne poate servi fără să ne aducă distrugerea.

Fiecare deţine o bucățică din acel premiu de 5 trilioane de dolari. Noua noastră carte, „Reinventarea focului”, descrie cum poate fi captată. Astfel, cu conversaţia abia începută la ReinventingFire.com, daţi-mi voie să vă invit pe toți să vă implicaţi împreună cu noi, cu toţi din jur, pentru a ajuta lumea să devină mai bogată, mai dreaptă, mai răcoroasă şi mai sigură, reinventând împreună focul.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)