Al Gore: Noua gandire despre criza climatica

Am facut aceeasi prezentare, pe care am realizat-o aici acum 2 ani, de aproape 2000 de ori. Voi face o prezentare scurta in dimineata aceasta o prezentare pe care o fac pentru prima data, deci este-nu vreau si nu pot sa ridic standardul, de fapt incerc sa reduc standardul. Pentru ca am pus aceasta prezentarea laolalta avand in vedere provocarea acestei editii.

Iar fantastica prezentare a lui Karen Armstrong mi-a reamintit ca religia inteleasa cum trebuie nu e despre credinta, ci despre comportament. Poate ar trebui sa spunem acelasi lucru despre optimism. Cum indraznim sa fim optimisti? Optimismul e unori caracterizat ca si o credinta, o postura intelectuala. Dupa cum a zis Mahatma Gandhi, "Trebuie sa devii schimbarea pe care doresti sa o vezi in lume." Si rezultatul despre care vrem sa fim optimisti nu va fi creat doar de credinta, ci numai daca asa credinta va aduce cu ea o schimbare de comportament. Dar cuvantul "comportament" este, dupa parerea mea, inteles gresit cateodata, in acest context. Sunt un mare sustinator al schimbarii becurilor si a cumpararii vechiculelor hibrid, eu si Tipper am pus 33 de panouri solare pe casa noastra, si am sapat fantani geotermale, si am facut toate celalalte lucruri. Dar, la fel de important ca si schimbarea becurilor, e poate si mai importanta schimbarea legilor. Iar cand ne schimbam comportamentul in viata de zi cu zi, cateodata lasam la o parte cetatenia si democratia. Pentru a fi optimisti despre asta, trebuie sa devenim incredibil de activi ca cetateni in democratia noastra. Pentru a rezolva criza climatica, trebui sa rezolvam criza democratica. Si avem una.

Incerc de mult timp sa spun aceasta poveste. Acest lucru mi l-a reamintit recent o femeie care a trecut pe langa masa la care stateam, holbandu-se la mine in timp ce trecea. Avea vreo 70 de ani, si parea sa aiba o fata binevoitoare. Nu m-am gandit la asta pana cand am vazut cu coada ochiului ca mergea din directia opusa, tot holbandu-se la mine. Iar atunci am zis, "Ce mai faceti?" Iar ea a zis, "Stiti daca v-ati vopsi parul negru, ati arata exact ca si Al Gore."

Acum multi ani, cand eram un tanar membru al congresului, am petrecut mult timp cu provocarea controlului armelor nucleare - cursa armelor nucleare. Si istoricii militari m-au invatat in timpul acelei provocari, ca toate conflictele militare sunt de obicei puse in trei categorii: batalii locale, razboaie regionale sau teatrale, si rare dar importante razboie globale, mondiale. Conflicte strategice. Iar fiecare nivel de conflict necesita o alocare diferita a resurselor o abordare diferita, un model de organizare diferit. Provocarile mediului cad in acelasi trei categorii, si majoritatea opiniilor noastre sunt despre probleme de mediu locale: poluarea aerului, poluarea apelor, deseuri toxice. Dar in acelasi timp exista probleme de mediu regionale, cum ar fi ploaia acida din vest pana in nord-est, din Europa de Vest pana la Arctic, din Vestul de mijloc pana la Mississippi, in zona moarta a Golfului Mexican. Si exista multe din acestea. Dar criza climatica este rarul dar importantul conflict global sau strategic. Totul este afectat. Si trebuie sa ne organizam raspunsul intr-un mod potrivit. Avem nevoie de o mobilizare mondiala, globala pentru energie reinnoibila, conservare, eficienta si o tranzitie globala la o economie cu emisii scazute de carbon. Avem de lucru. Si putem mobiliza resurse si vointa politica. Dar vointa politica trebuie mobilizata pentru a mobiliza resursele.

Sa va arat aceste proiectii. M-am gandit sa incep cu logo-ul. Ce lipseste aici desigur, este calota de gheata a Polului Nord. Groenlanda ramane. Acum 28 de ani, asa arata calota polara - cea a Polului Nord - la sfarsitul verii la echinoxul de toamna. In aceasta toamna, am mers la Centrul de date despre gheata si zapada din Boulder, Colorado, si am vorbit cu cercetatorii de aici din Monterey de la Laboratorul Postuniversitar Naval. Asta s-a intamplat in ultimii 28 de ani. Pentru a pune lucrurile in perspectiva, 2005 a fost recordul precedent. Uitati ce s-a intamplat toamna trecuta - asta a fost ceea ce i-a descurajat pe cercetatori. Calota polara este de aceeasi marime geografic. Nu arata chiar de acceasi marime, dar este de aceeasi marime ca si Statele Unite, fara o suprafata aproximativ egala cu statul Arizona. Suprafata care a disparut in 2005 este echivalenta cu toata suprafata la est de Mississippi. Suprafata care a disparut toamna trecuta este echivalenta cu atat de mult. Revine iarna, dar nu ca si gheata permanenta: ci ca si gheata subtire. Vulnerabila. Cantitatea ramasa ar putea disparea pe timpul verii in mai putin de cinci ani. Asta pune multa presiune asupra Groenlandei. Deja, in jurul cercului arctic - acesta este un sat renumit in Alaska. Acesta este un orasel din Newfoundland. Antarctica. Cele mai recente studii de la NASA. Canitatea de zapada moderata pana la severa care se topea de pe o suprafata echivalenta cu cea a Californiei.

"Erau timpurile cele mai bune, erau timpurile cele mai rele": o deschidere renumita in literatura engleza. Vreau sa va relatez pe scurt despre "Povestea celor doua planete." Terra si Venus sunt de exact aceeasi marine. Diametrul Terrei este cu aproximativ 400 de kilometri mai mare, dar in esenta aceeasi marime. Au exact acceasi cantitate de carbon. Dar diferenta este, ca pe Terra, majoritatea carbonului s-a scurs, de-a lungul timpului, din atmosfera, depozitat in pamant ca si carbune, petrol gaze naturale, etc. Pe Venus, mare parte din el este in atmosfera. Diferenta este ca temperatura noastra este in medie de 59 de grade Farhenheit. Pe Venus este 855. Acest lucru are relvanta in strategia noastra actuala de a scoate cat mai mult carbon din pamant cat mai repede posibil si a-l repune in atmosfera. Nu este din cauza ca Venus e putin mai aproape de Soare. Este de trei ori mai cald ca Mercur, care este chiar langa Soare. Acum, pe scurt, aceasta e o imagine pe care ati vazut-o ca una din imaginile vechi, dar v-o arat pentru ca doresc sa va prezint CSI:Climat.

Comunitatea globala stiintifica spune ca, poluarea responsabila de incalzirea globala facut de om, pune in atmosfera, ingrosand-o, prinzand razele infrarosu care ar trebui sa iasa. Cu totii stiti asta. La ultima intalnire IPCC, oamenii de stiinta doreau sa spuna, "Cat de siguri sunteti?" Ei vroiau sa raspunda "99 la suta." Chinezii s-au opus, si atunci compromisul a fost "mai mult de 90 la suta." Acum, scepticii vor spune, "Oh, asteptati, ar putea exista variatii in aceasta energie care vine de la Soare." Daca asta ar fi adevarat stratosfera ar fi incalzita la fel ca si atomsfera mai joasa, daca vine mai mult inauntru. Daca este mai multa prinsa captiva in timp ce iese, atunci te-ai astepta sa fie mai cald aici si mai racoare aici. Aici este atmosfera joasa. Aici se afla stratosera: mai racoroasa. CSI:Climat.

Acum, vestea cea buna. 68 la suta din Americani cred acum ca activitatea umana este responsabila de inclazirea globala. 69 la suta cred ca Terra se incalzeste intr-un mod semnificativ. Exista progres dar aici este cheia: cand se face o lista a provocarilor care trebuie confruntate, incalzirea globala este inca listata spre final. Ce lipseste este un sentiment al urgentei. Daca sunteti de acord cu analiza faptelor, dar nu aveti un sentiment de urgenta, asta unde va lasa? Pai, Alianta pentru Protectia Climatica, pe care eu o conduc in conjunctie cu CurrentTV - care a facut asta pro-bono, a creat un concurs international pentru a face reclame despre cum sa se comunice asta. Aceasta e cea care a castigat.

NBC - voi arata toate canalele prezente aici - jurnalistii de varf ai NBC-ului au pus 956 de intrebari in 2007 candidatilor prezidentiali: doua din ele au fost despre criza climatica. ABC: 844 de intrebari, doua despre criza climatica. Fox: doua. CNN: doua. CBS: zero. De la rasete la lacrimi. Asta este una din vechile reclame despre tutun. Deci asta este ceea ce facem. Acesta este consumul de benzina din aceste tari. Si noi. Dar nu sunt doar tarile dezvoltate. Tarile in stare de dezvoltare ne urmeaza acum si isi accelereaza pasul. Si de fapt, emiterile lor puse laolalta in acest an le echivaleaza pe ale noastre in 1965. Si ne ajung din urma intr-un mod dramatic. Concentratiile totale: pana in 2025, vor fi unde eram noi in 1985. Daca tarile bogate ar lipsi in totalitate din peisaj, criza tot ar exista. Dar le-am dat tarilor in dezvoltare tehnologia si modul de gandire care creeaza criza. Asta este in Bolivia. De-a lungul a 30 de ani.

Acesta e pescuitul la apogeu in cateva secunde. Anii '60. '70. '80. '90. Trebuie sa oprim asta. Si vestea buna e ca putem. Avem tehnologia. Trebuie sa avem o viziune universala despre cum sa abordam acest lucru: lupta impotriva saraciei in lume si provocarea reducerii emisiilor tarilor bogate toate au o singura solutie, foarte simpla.

Oamenii spun, "Care este solutia?" Aceasta este. Puneti un pret pe carbon. Avem nevoie de o taxa pe CO2, neutra din punct de vedere al venitului, care se inlocuiasca taxarea pe salariu, care a fost inventata de Bismark - si unele lucruri s-au schimbat din secolul XIX. In lumea saraca, trebuie sa integram raspunsurile la saracie cu solutiile la criza climatica. Planurile de lupta impotriva saraciei in Uganda sunt fara sens daca nu rezolvam criza climatica.

Dar raspunsurile pot face o diferenta vasta in tarile sarace. Aceasta este o propunere mult discutata in Europa. Aceasta a fost din Nature Magazine. Acestea sunt centrale de energie solara concentrate, conectate intr-un asa numit supergrid care furnizeaza toata energia electrica necesara pentru Europa, in mare parte din tarile care sunt in stadii de dezvoltare. Curent direct de voltaj inalt. Asta nu e "placinta din cer;" acest lucru poate fi facut.

Trebuie sa facem acest lucru si pentru economia noastra. Cele mai recente numere arata ca vechiul model nu functionaza. Sunt o multime de investitii pe care le puteti face. Daca investiti in nisipuri asfaltice sau uleiuri din sisturi bituminoase, atunci aveti un portofoliu care este sufocat de actiuni de carbon neprofitabile. Si este bazat pe un model vechi. Dependentii gasesc vene la degetele de la picioare atunci cand cele din brate si din picioare ii lasa. Dezvoltarea nisipurilor asfaltice si a sisturilor de carbune este echivalentul. Iata cateva din investitille care eu cred ca sunt logice. Eu am investit in ele, deci am o scuza. Dar geotermale, concentrari solare, photovoltice avansate, eficienta si conservarea.

Ati mai vazut aceasta proiectie, dar exista o schimbare. Singurele doua tari care nu au ratificat - iar acum a ramas doar una. Australia a avut alegeri. Si a existat o campanie in Australia care a continut reclame la televizor, la radio si pe internet cu menirea de a mari simtul de urgenta pentru oamenii de acolo. Si am invatat 250 de oameni sa faca aceasta prezentare in fiecare localitate si sat si oras din Australia. Multe alte lucruri au contribuit, dar noul prim ministru a anuntat ca prima lui prioritate e sa schimbe pozitia Australiei in privinta tratatului de la Kyoto, si a facut-o. Acum, au ajuns la o constientizare in mare parte datorita secetei pe care au avut-o. Acesta este Lacul Lanier. Prietena mea Heidi Cullins a zis ca daca am da nume secetelor precum le dam uraganelor, cea de acum din sud est s-ar numi Katrina, si am zice ca se indreapta catre Atlanta. Nu putem astepta ca o seceta de tipul celei din Australia sa ne schimbe cultura politica. Alte vesti bune. Orasele care sustin tratatul Kyoto in Statele Unite au ajuns la 780 - si cred ca am vazut unul trecand, doar ca sa localizam asta. Astea sunt vesti bune.

Acum pentru a incheia, am auzit acum cateva zile despre importanta transformarii eroismului indivdiual in ceva comun astfel incat el devine banal sau rutina. Avem nevoie acum de o noua generatie de eroi. Acei din noi care sunt in viata in Statele Unite ale Americii azi in mod special, dar si restul lumii, trebuie cumva sa inteleaga ca istoria ne-a lasat sa facem o alegere - la fel cum Jill Bolte Taylor incerca sa afle cum sa isi salveze viata in timp ce era distrasa de experienta uimitoare prin care trecea. Avem o cultura care distrage atentia. Dar avem o urgenta planetara. Si trebuie sa gasim un mijloc de a crea, in generatia celor in viata azi, un simt al unei misuni generationale. As vrea sa gasesc cuvintele care sa transmita acest lucru. Aceasta a fost o alta generatie de eroi care a adus democratia pe planeta. Alta care a pus capat sclaviei. Si care a dat femeilor drept de vot. Putem face acest lucru. Nu imi spuneti ca nu avem capacitatea sa o facem. Daca am avea doar o saptamana din ce cheltuim pe bugetul razboiului din Iraq, am putea fi deja pe drumul rezolvarii acestei probleme. Avem capacitatea sa o facem.

Un ultim punct. Sunt optimist, pentru ca eu cred ca avem capacitatea, in momente de mare provocare, sa dam la o parte lcururile care ne distrag atentia si sa ne ridicam la asteptarile provocarii pe care istoria ne-o prezinta. Cateodata aud raspunsurile oamenilor la problemele tulburatoare ale crizei climatice zicand, "Oh, este teribil. Ce povara avem." As vrea sa va rog sa reformulati. Cate generatii in istoria oamenilor au avut ocazia sa se ridice la asteptarile unei provocari care merita cele mai intense eforturi? O provocare care poate sa scoata din noi mai mult decat am stiut ca putem? Cred ca trebuie sa abordam aceasta provocare cu un simt al bucuriei si al multumirii pentru ca suntem generatia care, peste o mie de ani, orchestrele filarmonice si poetii si cantaretii o vor celebra prin a spune, ca ei au fost cei care au reusit sa rezolve criza si sa puna bazele unui viitor uman stralucit si optimist.

Sa facem asta. Va multumesc foarte mult.

Chris Anderson: Pentru multi participanti la TED, este o durere profunda care este o problema a designului - la sfarsitul zilei, o problema a designului pe un formular de vot - o problema a designului prost inseamna ca vocea voastra nu se facea auzita ca in ultimii opt ani intr-o pozitie unde puteati face ca lucrurile sa se advereasca. Asta doare.

Al Gore: Nu ai idee.

Cand te uiti la candidatii principali ai partidului tau si ce fac ei acum - adica, este - esti entuziasmat de planurile lor in legatura cu incalzirea globala?

Raspunsul la aceasta intrebare e dificil pentru mine pentru ca, pe de-o parte, cred ca ar trebui sa ne simtim bine despre faptul ca nominalizatul Republican - nominalizatul sigur - John McCain, si ambii finalisti pentru nominalizarea Democrata - toti trei au diferite pozitii despre criza climatica. Toti trei au dovedit un spirit de conducator, si toti trei au abordat problema intr-un mod diferit fata de administratia curenta. Si cred ca toti trei sunt respnosabili pentru crearea de planuri si propuneri. Dar dialogul din campanie care - asa cum s-a vazut si din intrebari - a fost organizat de Liga Votantilor pentru Conservare, apropo, analizarea tuturor intrebarilor -- si , apropo, dezbaterile au fost sponsorizate de ceea ce poarta o eticheta Orwelliana "Carbune Curat." A observat cineva asta? Toate dezbaterile au fost sponsorizate de "Carbune Curat." "Acum, emisii si mai mici!"

Bogatia dialogului in democratia noastra nu a pus bazele unei intiative curajoase de care este intr-adevar nevoie. Ei spun lucrurile corecte si pot chiar - oricare din ei va fi ales - sa faca lucrurile corecte, dar sa va spun: cand m-am intors de la Kyoto. in 1997 cu un sentiment de fericire ca am realizat un lucru mare acolo si apoi am confruntat Senatul Statelor Unite doar unul din 100 de senatori a fost gata sa voteze, sa confirme, sa ratifice tratatul. Orice ar spune candidatii trebuie sa fie analizat in paralel cu ce spun oamenii.

Aceasta provocare este o parte din constructia intregii noastre civilizatii. CO2 este expiratia civilizatiei noastre, la propriu. Si acum noi am mecanizat acest proces. Pentru a schimba acest lucru ne trebuie o intindere, o scara, o viteza a schimbarii care este dincolo de ceea ce am facut in trecut. Deci, de aceea am inceput prin a spune, fiti optimisti in ceea ce faceti, dar fiti cetateni activi. Cereti - schimbati becurile, dar schimbati legile. Schimbati tratatele globale. Trebuie sa ridicam vocea. Trebuie sa rezolvam aceasta democratie - aceasta - exista scleroza in democratia noastra. Si trebuie sa schimbam asta. Folositi internetul. Intrati pe internet. Conectativa cu oamenii. Deveniti cetateni activi. Creati un moratoriu -- nu ar trebui sa avem noi centrale pe carbune care nu sunt capabile sa captureze si sa stocheze CO2. Ceea ce inseamna ca trebuie sa contruim rapid aceste resurse regenerabile. Acum nimeni nu discuta la aceasta scara. Dar cred ca intre astazi si noiembrie, este posibil. Alianta pentru Schimbarea Climei va lansa o campanie nationala - pentru o mobilizare de baza, reclame TV, anunturi pe internet, radio, in ziare - in parteneriat cu toata lumea de la cercetase pana la vanatori si pescari.

Avem nevoie de ajutor. Avem nevoie de ajutor.

CA: In ceea ce priveste rolul tau personal de acum incolo, Al, mai este ceva in plus ce ai dori sa faci?

AG: M-am rugat sa pot fi in stare sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare. Ce pot face? Buckminster Fuller a scris odata, "Daca viitorul intregii civilizatii umane ar depinde de mine, ce as face? Cum as fi?" Depinde de noi toti, dar iarasi, nu doar cu becurile. Noi, cei mai multi de aici, suntem americani. Avem o democratie. Putem schimba lucrurile, dar trebuie sa schimbam activ. Ceea ce este necesar este un nivel mai inalt de constientizare. Iar acest lucru este greu de infaptuit - este greu de creat - dar vine. Exista un vechi proverb african pe care unii dintre voi il stiu care spune ca, "Daca vrei sa mergi repede, mergi singur; daca vrei sa mergi departe, mergi impreuna cu altii." Noi trebuie sa mergem departe repede. Deci trebuie sa schimbam nivelul de constientizare. O schimbare in angajament. Un nou simt al urgentei. O noua apreciere a privilegiului pe care il avem angajandu-ne in aceasta schimbare.

CA: Al Gore, multumim foarte mult ca ai venit la TED.

AG: Multumesc. Multumesc foarte mult.