Un fluierător cum n-aţi mai auzit

(Fluierat)

(Aplauze)

Mulţumesc. (Aplauze) Mulţumesc foarte mult. Ăsta a fost fluierat. Încerc să fac asta în engleză. Ce face un tip grăsuţ, cârlionaţat din Olanda -- de ce fluieră? Ei bine, fluier de la vârsta de patru ani -- aproape patru. Tatăl meu fluiera mereu în casă, şi am crezut că asta face parte din comunicare în familia mea. Deci am fluierat împreună cu el. Şi de fapt până la vârsta de 34 de ani, am enervat şi iritat mereu oamenii cu fluieratul. Pentru că, să fiu sincer, fluieratul meu e un fel de comportament deviant. Fluieram singur, fluieram în clasă, fluieram pe bicicletă, fluieram peste tot.

Şi am fluierat şi la o petrecere de Crăciun cu familia soţiei. Şi aveau, după părerea mea, o muzică de Crăciun îngrozitoare. Şi când aud muzică care nu-mi place, încerc s-o fac mai bună. Deci "Rudolph the Red-nosed Reindeer" -- o ştiţi? (Fluierat) Dar poate suna şi aşa. (Fluierat) Dar în timpul unei petreceri de Crăciun -- la cină de fapt -- e foarte enervantă. Deci cumnata mea m-a rugat de câteva ori, "Te rog opreşte-te din fluierat." Şi pur şi simplu n-am putut. Şi la un moment dat -- şi, trebuie să recunosc, am băut puţin vin -- la un moment dat am spus, "Dacă ar exista un concurs, aş participa."

Şi două săptămâni mai târziu am primit un sms: "Te duci în America." (Râsete) Deci, bine, mă duc în America. Mi-ar face plăcere, dar de ce? Deci am sunat-o imediat, desigur. Ea a căutat pe internet şi a găsit acest campionat mondial de fluierat în America, desigur. Nu s-a aşteptat să mă duc. Și mi-aș fi știrbit prestigiul. Nu ştiu dacă asta e corect în engleză. Dar olandezii de aici vor înţelege ce vreau să spun. (Râsete) Mi-am pierdut reputația. (Aplauze) Şi ea s-a gândit, "Nu se va duce acolo niciodată." Dar de fapt m-am dus. Deci m-am dus în Louisburg, North Carolina, în sud-estul Statelor Unite, şi am intrat în lumea fluieratului. Şi m-am înscris şi în campionatul mondial, şi l-am câştigat în 2004.

(Aplauze)

Asta a fost -- A fost foarte distractiv, bineînţeles. Şi ca să-mi apăr titlul -- aşa cum, ştiţi, fac bărbaţii şi sportivii -- m-am gândit, hai să merg înapoi în 2005, şi am câştigat din nou. Apoi n-am mai putut participa câţiva ani. Şi în 2008 am participat din nou în Japonia, Tokyo, şi am câştigat din nou. Deci ce s-a întâmplat acum e că stau aici în Rotterdam, în acest oraş frumos, pe o scenă mare, şi vorbesc despre fluierat. Şi de fapt îmi câştig banii fluierând, în acest moment. Deci mi-am dat demisia de la serviciul meu, de asistent medical. (Aplauze) Şi încerc să-mi trăiesc visul -- ei bine, de fapt n-a fost niciodată visul meu, dar sună bine.

(Râsete)

Bine, nu sunt singurul care fluieră aici. Întrebaţi, "Hm, ce vrei să spui?" Ei bine, de fapt voi veţi fluiera cu mine. Şi apoi mereu se întâmplă acelaşi lucru: oamenii se uită unii la alţii şi se gândesc, "O, doamne. De ce? Pot să scap?" Nu, nu puteţi. De fapt e foarte uşor. Piesa pe care o voi fluiera se numeşte "Fête de la Belle." Are cam 80 de minute. Nu, nu, nu. Are patru minute. Şi vreau mai întâi să repet cu voi fluieratul vostru. Deci eu fluier tonul. (Fluierând) (Râsete) Scuze. Am uitat un lucru. Voi fluieraţi acelaşi ton ca şi mine. (Râsete) Am auzit o varietate de tonuri.

(Fluierând)

Asta e foarte promiţător. E foarte promiţător. Rog tehnicienii să pună muzica. Şi dacă a început, vă voi indica unde fluieraţi şi voi, şi vedem ce se întâmplă. O, ha. Îmi pare foarte rău, tehnicieni. (Râsete) Sunt atât de obişnuit cu asta. Voi pune eu muzica. Bine, asta e.

(Râsete)

(Muzică)

(Fluierat)

Bine.

(Fluierat)

E uşor, nu-i aşa?

(Fluierat)

Acum vine solo-ul. Propun să fac asta de unul singur.

(Fluierat)

(Aplauze)

Max Westerman: Geert Chatrou, campionul mondial la fluierat.

Geert Chatrou: Mulţumesc. Mulţumesc.