Anul lui A.J. Jacobs în care a trăit biblic

M-am gandit să vă spun câte puțin despre ce îmi place să scriu. Imi place să plonjez în subiectele mele. Îmi place să mă arunc imediat în temă ca un fel de om- testator. Și îmi privesc viața ca pe o serie de experimente.

Deci, Lucrez la Revista Esquire, și cu doi ani în urmă am scris un articol intitulat „Viața mea externalizată,” in care am angajat o echipă de oameni din Bangalore, India, să-mi trăiască viața în locul meu. Așa că ei îmi răspundeu la email-uri. Ei îmi răspundeau la telefon. Ei se certau cu soția mea în locul meu, și ei citeau fiului meu poveștile dinainte de culcare. A fost cea mai tare lună din viața mea, pentru că tot ce făceam eu era să stau să citesc cărți și să mă uit la filme. A fost o experienta superbă

Chiar de curând, am scris un articol intitulat -- despre onestitatea radicala Și asta e o mișcare -- pornita de un psiholog din Virginia, care spune că nu ar trebui să minți niciodată, exceptând probabil în timpul jocului de poker și golf, singurele lui excepții. Iar, mai mult de atât, orice este în creierul tău ar trebui să iasă afară pe gură. M-am decis să încerc asta pentru o lună. Asta a fost cea mai groaznică lună a vieții mele. (râs) Nu recomand să încercați asta deloc. Ca să vă faceți o idee despre experiența asta, articolul s-a intitulat, „Cred că ești gras.” (râs) Așa că, asta a fost greu.

Cea mai recentă carte a mea -- penultima mea carte s-a intitulat „Știe-tot-ul” și a fost despre anul pe care l-am petrecut citind Enciclopedia Britannica de la A la Z în incercarea mea de a învăța totul din lume, sau mai precis de la A-ak, care este un gen de muzică din Asia de Est, până la Zwyiec, care e -- ei lasă, că nu vreau să stric finalul. (râs) E un final incitant cu întorsături, ca într-un roman de O. Henry, așa că nu vreau să îl stric. Dar mi-a plăcut experimentul ăsta pentru că ăsta a fost despre cât de multă informație un creier uman poate absorbi, cu toate că, ascultându-l pe Kevin Kelly, nu trebuie să memorezi nimic. Poți doar să îl cauți pe Google. Așa că mi-am cam risipit niște timp aici.

Ador acele experimente, dar cred că cel mai profund, și transformator-în-viață experiment pe care l-am urmat este experimentul meu cel mai recent, în care am petrecut un an încercând să urmez toate regulile din Biblie -- „Anul Viețuirii Biblice” Și am urmat experimentul ăsta din două motive. Primul a fost pentru că am crescut fără nici o religie. Cum spun și în cartea mea, sunt evreu în același fel în care și Olive Garden este italian. (râs) Deci, nu prea. Dar am devenit interesat în mod treptat de religie. Chiar cred că este elementul definitoriu al timpului nostru, sau unul din cele principale. Și am un fiu. Și vreau să știu ce să îl învăț. Așa că, m-am decis să plonjez cu capul inainte, și să încerc să trăiesc Biblia.

Al doilea motiv pentru care am urmat experimentul este pentru că mă ingrijoreaza creșterea fundamentalismului, fundamentalismului religios, și a oamenilor care spun ca iau Biblia în mod literal, care este, după unele sondaje, până la 45 sau 50 la sută din America. Așa că m-am decis, ce ar fi dacă chiar ai aborda Biblia în mod literal? M-am decis urmez concluzia logică și să iau totul din Biblie în mod literal, fără să aleg cu părtinire.

Primul lucru pe care l-am făcut a fost să iau o stivă de biblii. Aveam biblii creștine. Aveam biblii evreiești. Un prieten de-al meu mi-a trimis ceva numit Biblia hip-hop, în care psalmul al-23-lea este redat ca, „Domnul e toate alea,” față de ceea ce știam eu ca, „Domul este Păstorul meu.”

Apoi a urmat să citesc mai multe versiuni, și am scris fiecare lege pe care am putut să o găsesc. Și asta a fost o listă foarte lungă -- peste 700 de reguli. Și ele sunt de la cele faimoase de care am mai auzit -- Cele Zece Porunci, iubește-ți aproapele, fii roditor și înmulțește-te. Așa că am dorit să urmez regulile astea. Și de fapt îmi iau foarte în serios proiectele pentru că am avut gemeni în anul meu, așa că îmi iau cu adevarat în serios proiectele.

Dar de asemenea am dorit să urmez și sutele de legi tainice și obscure care sunt în Biblie. E legea din Levetic -- „Să nu îți tunzi colțurile bărbii.” Nu am știut unde îmi sunt colțurile, așa că m-am decis să las toată treaba să crească, și așa arătam până la urmă. După cum vă puteți imagina, petreceam mult timp la siguranța aeroporturilor. (râs) Soția mea nu a vrut să mă mai sărute pentru ultimele două luni. Așa că, în mod cert provocarea a existat.

Biblia spune că nu poți să porți haine făcute din țesături amestecate, așa că mi-am zis, „Sună ciudat, dar am să încerc și pe asta.” Poți să înțelegi doar dacă încerci. Am scăpat de tricourile mele din poli-bumbac. Biblia spune că dacă doi bărbați se bat, și dacă soția unuia din cei doi îl apucă de testicule pe celălalt bărbat, atunci mâinile ei vor fi tăiate. Așa că, am dorit să urmez regula asta. (râs) Pe asta am urmat-o implicit, prin a nu mă lua la bătaie cu un bărbat a cărui soție să stea prin apropiere, și care să para ca are o mână puternică. (râs) Așa că -- ah, uite încă o fotografie cu barba mea.

Vă spun că a fost un an minunat pentru că chiar mi-a transformat viața și a fost destul de provocator. Și au fost două tipuri de legi care au fost provocatoare intr-un mod aparte. Prima a fost să evit micile păcate pe care le facem cu toții zilnic. Știți, aș putea să petrec un an fără să omor, dar să petrec un an fără să bârfesc, fără să poftesc, fără să mint -- știți, trăiesc în New York, și lucrez ca jurnalist, deci asta înseamnă 75, 80 la sută din ziua mea în care trebuia să fac asta.

Dar a fost foarte interesant, pentru că am reușit să fac ceva progrese pentru că nu am crezut cât de mult din comportamentul meu mi-a schimbat gândurile. Asta a fost una din marile lecții din acel an, și anume: aproape că mă prefăceam că sunt o persoană mai bună, și am devenit un pic o persoană mai bună. Așa că înainte mereu gândeam, știi, „Îți schimbi gândirea, apoi îți schimbi comportamentul,” dar de multe ori este invers. Îți schimbi comportamentul, și apoi îți schimbi și gândirea. Așa că, știi, dacă vrei să devii mai plin de compasiune, vizitezi oameni bolnavi la spital, și vei deveni mai milos. Donezi bani pentru o cauză, și te vei implica emoțional în acea cauză. Deci, chiar era psihologie cognitivă -- știi, disonanță cognitivă -- ceea ce eu experimentam. Biblia de fapt vorbește de psihologia cognitivă, psihologie cognitivă foarte primitivă. în cartea Proverbe din Biblie, se spune dacă zâmbești, vei deveni mai fericit, care, după cum știm, chiar este adevărat.

Al doilea tip de lege pe care mi-a fost greu să o urmez au fost regulile care te bagă în mici probleme în secolul al 21-lea din America. Și poate că cel mai clar exemplu este să dai cu pietre în adulteri. (râs) Dar este o parte mare din Biblie, așa că m-am gândit cum să o abordez. Am avut ocazia să dau cu pietre într-un adulter. S-a întâmplat -- eram în parc, și eram îmbrăcat cu îmbrăcămintea mea biblică -- sandale și robă albă -- știți, pentru că din nou, exteriorul afectează interiorul. Am vrut să văd cum îmbrăcându-mă biblic îmi va afecta gândirea. Și omul ăsta a venit la mine și mi-a spus, „De ce ești îmbrăcat așa?” Și i-am explicat proiectul meu, și mi-a spus, „Păi, eu sunt un adulter, vrei să dai cu pietre în mine?” Și i-am spus, „Păi, ar fi grozav!” (râs) Și am scos o mână de pietre din buzunar pe care le căram de săptămâni cu mine, cu speranța că voi avea ocazia asta odată -- și, vă dați seama, erau pietricele -- dar mi le-a luat din mână. Omul era de fapt unul în vârstă, 70 și ceva de ani, așa ca să știți. Dar era încă un adulter, și chiar supărat. mi-a luat pietricelele din mână și mi le-a aruncat în față, și am simțit că pot să fac -- ochi pentru ochi, am putut să ripostez, și să arunc una înapoi în el.

Asta a fost experiența mea cu aruncatul pietrelor, și mi-a permis să vorbesc într-un mod mai serios despre aspecte foarte importante. Cum poate Biblia să fie atât de barbară în unele locuri, și totuși incredibil de înțeleaptă în altele? Cum să privim Biblia? Să o privim cum a fost intenționată la început, ca un fel de versiune Scalia a Bibliei? Cum a fost Biblia scrisă? Și pentru că aici este o adunătura de oameni tehnici, vorbesc în carte despre cum de fapt Biblia îmi amintește de Wikipedia pentru că are toți acei autori și editori peste sute de ani. sj ca intr-un fel a evoluat. Nu este o carte care a fost scrisă și care a venit din înălțimi.

Așa că m-am gândit să închei prin a vă spune doar câteva din cele bune-de-luat, lecțiile importante pe care le-am învățat din anul meu. Prima este -- Să nu iei Biblia în mod literal. Asta s-a clarificat foarte bine, mai târziu. Pentru că dacă o iei literal, atunci vei sfârși purtându-te ca o persoană nebună, și vei arunca cu pietre în adulteri, sau -- iată un alt exemplu -- ei bine, ăsta e altul -- mi-am petrecut ceva timp păstorind. (râs) E o vocație foarte relaxantă. O recomand.

Dar asta e, Biblia spune că nu poți să atinci femeile în anumite perioade ale lunii, și mai mult decât atât, nu te poți așeza pe scaunul pe care a stat o femeie la menstruație. Iar soția mea a crezut că e foarte ofensator, așa că s-a așezat pe toate scaunele din apartament, și a trebuit să îmi petrec mult timp stând în picioare până mi-am cumpărat un scaun numai al meu pe care îl luam cu mine.

Să vă mai spun că m-am întâlnit cu creaționiști. Am fost la muzeul creaționiștilor Iar ăștia sunt cei mai stricți când vine vorba de literal. A fost fascinant, pentru că nu erau oameni tâmpiți de loc. Aș pune pariu că IQ-ul lor este exact la fel ca cel al unui evoluționist normal. Doar că credința lor este atât de puternică în interpretarea literală a bibliei așa că distorsionează toate datele ca să se potrivească modelului lor. Și fac o gimnastică mintală superbă pentru a reuși asta.

Cu toate astea, vă spun că muzeul este superb. Chiar au făcut o treabă fantastică. Dacă te afli vreodată prin Kentucky, acolo -- poți să vezi un film cu potopul, și au stropitori în tavan care te vor stropi în timpul scenelor cu potopul. Deci, orice ați crede despre creaționism, iar eu cred ca e o nebunie, creaționiștii au făcut o treabă bună. (râs)

O altă lecție este că trebuie să aduci mulțumiri. Iar asta a fost o lecție importantă pentru că mă rugam, oferind aceste rugăciuni de recunoștință, ceea ce era ciudat pentru un agnostic. Dar aduceam mulțumiri tot timpul, toată ziua, și am început să îmi schimb perspectiva, și am început să realizez sutele de lucruri mici care merg bine în fiecare zi, pe care nici măcar nu le observam înainte, pe care le luam de-a-gata -- în opoziție cu concentrarea asupra a trei sau patru lucruri care nu mergeau bine. Deci, asta chiar cheia către fericire pentru mine, să îmi aduc aminte ca atunci când am venit aici, mașina nu s-a răsturnat, și nu m-am împiedicat pe trepte când am urcat scările. E un lucru remarcabil.

A treia, să fii sfânt (să ai reverență). Asta a fost ceva neașteptat pentru că am început anul ca un agnostic, și până la sfârșitul anului am devenit ceea ce un prieten de al meu numeste un respectuos agnostic, ceea ce îmi plăcea. Și încerc să fac o mișcare din asta. Așa că dacă cineva vrea să mi se alăture, ideea de bază este, fie că este sau nu un Dumnezeu, există ceva important și frumos în ideea sacrului, și că ritualurile noastre pot fi sacre. Sabatul poate fi sacru. Ăsta a fost unul dintre lucrurile cele ma importante din anul meu, să păstrez Sabatul, pentru că sunt un dependent de muncă, așa că să am ziua asta în care să nu muncești -- chiar mi-a schimbat viața. Așa că, ideea asta a sacralității, fie că există sau nu un Dumnezeu.

Să nu faci clișee. Asta s-a întâmplat pentru că mi-am petrecut mult timp cu diverse comunități religioase prin toată America pentru că am vrut să fie mai mult decât doar călătoria mea. Am vrut să fie despre religia în America. Așa că mi-am petrecut timp cu Creștini evanghelici, și Evrei hasidici și cu Amish. Sunt foarte mândru pentru că cred că sunt singura persoană din America care a depășit la vorbă despre biblie un martor al lui Iehova. (râs) După trei ore și jumătate, s-a uitat la ceasul său, și mi-a spus, „Trebuie să plec.” (râs) Aa, mulțumesc foarte mult. Mulțumesc. Să fii binecuvântat.

Dar a fost interesant pentru că am avut anumite prejudecăți despre, de exemplu, creștinii evanghelici, și am descoperit că este o mișcare atat de larg răspândită și variată incat e dificil să faci generalizări despre ei. Există un grup pe care l-am întâlnit, se numesc Creștini de Litere roșii, și ei se concentrează pe cuvintele roșii din biblie, care sunt defapt cuvintele pe care le-a spus Isus -- așa sunt imprimate în vechile biblii. Și argumentul lor este că Isus niciodată nu a vorbit despre homosexulitate. Au un pamflet care spune, „Iată ce a spus Isus despre homosexualitate,” și îl deschizi, și nu este nimic în el. Dar, ei spun că Isus a vorbit mult despre ajutorarea nelegiuiților, ajutorarea oamenilor săraci. Asta a fost foarte inspirational pentru mine. Vi-i recomand pe Jim Wallace și Tony Campolo. Sunt leaderi foarte motivatori, chiar dacă nu sunt de acord cu multe din câte spun ei.

De asemenea, să nu nesocotești iraționalul. Asta a fost foarte dificilă, știți, am crescut într-o lume cu vedere științifică, și am fost șocat să învăț cât de mare parte din viața mea este guvernată de forțe iraționale. Și chestia e că, dacă nu sunt dăunătoare, nu sunt de lăsat deoparte în totalitate. Pentru că am învățat asta -- Mă gândeam, că făceam toate ritualurile astea, ritualurile biblice, separând lâna de pânză, și că o să întreb pe oamenii religioși „De ce ne-ar spune Biblia să facem asta? De ce i-ar păsa lui Dumnezeu? ” Și ei să-mi răspundă, „Nu știm, dar sunt ritualuri care ne oferă sens.” Și aș fi spus, „dar este nebunie.” și ei mi-ar fi răspuns, „Chiar, dar tu?” tu suflii in lumânările de pe un tort de aniversare. Dacă un tip de pe planeta Marte ar veni și ar analiza, uite un tip care suflă focul de pe o prăjitură și un altul care nu poartă haine din materiale amestecate, ce ar spune Marțianul, „Ei bine, cred că asta din urmă are sens, dar ce o fi cu tipul nebun de sufla in foc?” Deci nu, eu cred că ritualurile, prin natura lor, sunt iraționale. Așa că cheia este să alegi ritualurile corecte, cele care nu sunt dăunătoare -- dar ritualurile prin ele însele nu sunt pentru a fi lăsate deoparte.

Și în final am învățat că trebuie să aleg ce vreau. Și asta am învățat pentru că am încercat să urmez totul din Biblie. Și am eșuat mizerabil. Pentru că nu se poate. Trebuie să alegi, și oricine urmează Biblia va trebui să aleagă din ea. Cheia este să alegi din biblie părțile corecte. Există o frază numită religie de cantină, și fundamentaliștii ar folosi-o într-un mod denigrant, și ar spune, „Eah! e doar religie de cantină. nu faceți decât să alegeți ce vă place.” Dar argumentul meu este, „Ce este greșit cu cantinele?” Am avut destule mese bune la cantină. Am avut și mese care m-au făcut s-o iau la vale. Așa că, e vorba de alegerea părților din Biblie care sunt pline de compasiune, de toleranță, de iubirea aproapelui, în opoziție cu părțile despre homosexualitatea este un păcat, sau intoleranța, sau violența, care de asemenea se găsesc în Biblie. Deci dacă ar fi să găsim sens în cartea asta, va trebui să ne implicăm și să ne luptăm cu ea.

Și cred că voi termina cu câteva fotografii. Iată-mă citind Biblia. Așa chemam un taxi. (râs) Pe bune, și chiar mergea -- și da, asta chiar e o oaie pe care am închiriat-o, așa că a trebuit să o înapoiez a doua zi dimineața, dar mi-a folosit pentru o zi. Deci, oricum, vă mulțumesc mult pentru că m-ați lăsat să vorbesc.