Return to the talk Return to talk

Subtitles and Transcript

Select language

Translated by Nitu Corina
Reviewed by Ariana Bleau Lugo

00:11 Vă amintiţi primul deceniu al internetului, când era un loc static. Puteai să te conectezi, să cauţi pagini realizate fie de organizaţii care aveau echipe pentru asta, fie de persoane pasionate de tehnologie la acel moment. Popularizarea publicaţiilor şi reţelelor sociale la începutul mileniului au schimbat complet internetul în ceva în care majoritatea conţinutului cu care interacţionăm e realizat de utilizatori obişnuiţi prin videoclipuri pe YouTube, postări pe bloguri, recenzii de produs sau postări obişnuite. A devenit de asemenea un loc mai interactiv unde oamenii interacţionează unii cu alţii comentează, împărtăşesc, nu doar citesc.

00:53 Facebook nu e singurul loc unde poţi face asta, dar este cel mai mare, iar cifrele vorbesc de la sine. Facebook are 1,2 miliarde de utilizatori lunar. Deci jumătate din populaţia conectată la internet foloseşte Facebook. E un site care, alături de altele, permite oamenilor să îşi creeze o identitate online necesitând puţine cunoştiinţe tehnice, iar oamenii răspund punând foarte multe date personale online. Așa că avem indicatori comportamentali, de preferinţe, demografici, pentru sute de milioane de oameni, ceva unic în istorie. Ca specialist în calculatoare, asta înseamnă că am putut crea modele care pot anticipa tot felul de atribute ascunse despre care nici măcar nu ştiţi că dezvăluiţi informaţie. Ca cercetători, folosim asta pentru a îmbunătăţi modul în care oamenii interacţionează online, dar există aplicaţii mai puţin altruiste şi e o problemă că utilizatorii nu înţeleg exact aceste tehnici şi cum funcţionează şi chiar dacă ar înţelege nu le-ar putea controla. Astăzi vreau să vă vorbesc despre lucrurile pe care le putem face şi apoi idei despre cum să continuăm, redând controlul utilizatorilor.

02:01 Aceasta e compania Target. Acel logo nu e pus degeaba pe pântecele acelei femei însărcinate. Poate aţi văzut anecdota din revista Forbes, unde Target a trimis un fluturaş unei fete de 15 ani, cu reclame şi cupoane de biberoane, scutece şi pătuţuri de copii, cu două săptămâni înainte să le spună părinţilor că este însărcinată. Tatăl a fost foarte supărat: „Cum şi-au dat seama cei de la Target că această liceană este însărcinată înainte ca ea să le spună părinţilor?" A reieşit că ei au istoricul cumpărăturilor a sute de mii de clienţi şi calculează un scor ce estimează sarcina, arătând atât că femeia e însărcinată sau nu, cât şi data la care va naşte. Iar ei au estimat asta fără lucruri evidente: dacă a cumpărat un pătuţ sau haine de copil, ci dacă a cumpărat mai multe vitamine decât în mod obişnuit sau dacă a cumparat o geantă suficient de mare pentru scutece. Aceste cumparături nu par să dezvăluie prea mult, dar e un tipar comportamental care, raportat la mii de oameni, începe să dezvăluie ceva anume. Asta facem noi când estimăm lucruri despre voi în publicaţiile sociale. Căutăm modele de comportament care – fiind comune la milioane de oameni – ne ajută să aflăm tot felul de lucruri.

03:18 În laborator cu colegii mei am dezvoltat mecanisme prin care putem estima cu acurateţe lucruri precum preferinţele politice personalitatea, genul, orientarea sexuală, religia, vârsta, inteligenţa,

03:31 împreună cu altele precum: câtă încredere aveţi în cunoscuţii voştri şi cât de apropiate vă sunt relaţiile. Putem face foarte bine acest lucru. Şi asta nu datorită informaţiei considerate evidente.

03:43 Exemplul meu favorit din acest studiu publicat anul ăsta în Procedurile Academiilor Naţionale. Îl puteţi găsi pe Google. Are patru pagini - uşor de citit. Au luat în calcul doar „Like”-urile de pe Facebook, adică lucrurile care vă plac pe Facebook şi le-au folosit pentru estimarea atributelor menţionate, pe lângă altele. În lucrare, au listat cele 5 like-uri care indică un grad înalt de inteligentă. Printre ele era like-ul la o pagină pentru cartofi prăjiţi spiralaţi. (Râsete) Cartofii prăjiţi spiralaţi sunt delicioşi, dar dacă vă plac, nu înseamnă neapărat că sunteţi mai deştept decât media. Cum de unul dintre cei mai puternici indicatori ai inteligenţei voastre e că daţi like la această pagină cu un conţinut total irelevant pentru însuşirea care e estimată? De fapt trebuie să ţineţi cont de o serie întreagă de teorii fundamentale ca să înţelegeţi cum facem asta. Una din ele e teoria sociologică numită homofilie, care spune că oamenii sunt prieteni cu oameni ca ei. Dacă eşti deştept, tinzi să ai prieteni deştepţi şi dacă eşti tânăr ai prieteni tineri şi ştim asta de sute de ani. Mai ştim multe despre cum se propagă informaţia prin reţele. Se pare că videoclipurile virale, like-urile de pe Facebook sau alte informaţii, sunt transmise exact ca şi bolile prin reţele sociale. Asta studiem de mult timp. Avem modele bune pentru asta. Punem lucrurile astea la un loc şi vedem de ce se întâmplă aşa. Dacă ar fi să vă dau o ipoteză, ar fi că un om deştept a creat această pagină sau e între primii care au dat like şi are punctaj mare la testul IQ. Lui i-a plăcut pagina şi prietenii săi au văzut şi datorită homofiliei ştim că are prieteni deştepţi, astfel s-a transmis şi lor, iar câtorva le-a plăcut şi au şi ei prieteni deştepţi, deci s-a transmis şi lor şi s-a propagat prin reţea către oamenii deştepţi, iar în final acţiunea de a da like la cartofi prăjiţi spiralaţi e un indicator de inteligenţă, nu datorită conţinutului, ci pentru că like-ul denotă însuşiri comune ale celor care l-au dat.

05:47 Destul de complicat, nu? Este greu de explicat utilizatorului obişnuit şi chiar dacă i-ai explica, ce ar putea face el în privinţa asta? Cum poţi şti că ai dat like la ceva care indică o trăsătură a ta fără legătură cu conţinutul care ţi-a plăcut? Utilizatorii nu au puterea să controleze cum sunt folosite aceste date. Văd asta ca o problemă reală ce avansează.

06:12 Există anumite căi de analizat dacă vrem ca utilizatorii să poată controla utilizarea acestor date, pentru că nu vor fi întotdeauna folosite în beneficiul lor. Dau adesea un exemplu: dacă o să mă plictisesc vreodată să fiu profesor, voi crea o companie care estimează toate aceste însuşiri, precum: cât de bine lucraţi în echipă, dacă sunteţi drogaţi sau alcoolici.

06:32 Ştim să estimăm toate astea. Aş vinde rapoarte companiilor de recrutare şi firmelor mari care vă angajează. Putem face asta acum. Pot începe afacerea chiar mâine şi nu aţi avea absolut niciun control asupra faptului că folosesc astfel datele. Asta mi se pare o problemă.

06:49 O cale pe care o putem alege e calea politicii şi a legii. În anumite privinţe, asta ar fi cea mai eficientă, dar problema e cum o facem concret. Observând procesului politic în acţiune, gândesc că e puţin probabil să avem câţiva reprezentanţi care să stea să înveţe despre asta şi apoi să adopte schimbări radicale în proprietatea intelectuală în SUA, ca utilizatorii să-şi poată controla datele.

07:14 Am putea alege calea politică unde companiile de media socială spun: „Ştiţi ce? Informaţiile vă aparţin. Controlaţi total cum sunt folosite.” Problema e că venitul majorităţii acestor companii de media socială se bazează pe împărtăşirea sau exploatarea datelor utilizatorilor. Se spune despre Facebook că utilizatorii nu sunt clienţii, ei sunt produsul. Cum determini o companie să cedeze controlul asupra sursei sale de venit, utilizatorilor? E posibil, dar nu cred că e ceva care o să se schimbe rapid.

07:44 Cred că cealaltă cale de adoptat şi una mai eficientă, este cea a ştiinţei. Cu ajutorul ştiinţei am dezvoltat mecanismele de calcul ale acestor date. Ar trebui să facem o cercetare similară dacă dorim să dezvoltăm mecanisme care să-l anunţe pe utilizator: „Iată riscul la care te expui făcând asta" dând like la acea pagină de Facebook, sau împărtăşind această informaţie personală, mi-ai înlesnit capacitatea de a prezice dacă foloseşti droguri sau dacă eşti bine adaptat la locul de muncă. Asta poate influenţa ce doresc oamenii să împărtăşească şi ce nu, ce să păstreze privat sau ce să nu pună online. Ne putem ocupa şi de lucruri care să permită oamenilor să cripteze datele pe care le încarcă, încât să fie invizibile şi inutile pentru site-uri precum Facebook sau terți care le accesează, dar să-i selecteze pe cei care ei vor să aibă acces la ele. Asta-i o cercetare foarte interesantă dintr-o perspectivă intelectuală, aşa că cercetătorii vor dori s-o facă. Asta ne dă un avantaj în faţa căii legale. Una dintre problemele menționate când vorbesc despre asta, este:

08:51 „dacă oamenii încep să îşi păstreze toate datele personale private, toate metodele pe care le-aţi dezvoltat ca să le deduceţi trăsăturile vor eşua.” Le răspund: „Categoric.” Dar pentru mine ăsta e un succes, deoarece, ca cercetător, scopul meu nu e să deduc informaţii despre utilizatori, ci să îmbunătăţesc modul cum oamenii interacţionează online. Uneori asta implică deducţia unor lucruri despre ei, dar dacă utilizatorii nu vor ca eu să folosesc acele date, ar trebui să aibă dreptul să facă asta. Vreau ca utilizatorii să fie informaţi şi de acord cu instrumentele pe care le realizăm.

09:23 Cred că încurajând asemenea cercetări şi sprijinind cercetătorii care doresc să redea parte din control utilizatorilor, luând-o de la companiile de media socială, înseamnă că înaintăm odată cu evoluția şi progresul acestor mijloace, înseamnă că vom avea o bază de utilizatori educată şi în control. Cred că toți suntem de acord că asta e calea ideală de a continua.

09:44 Vă mulţumesc. (Aplauze)