Return to the talk Return to talk

Transcript

Select language

Translated by Emil-Lorant Cocian
Reviewed by Ariana Bleau Lugo

0:15 Azi am o singură rugăminte. Vă rog, nu-mi spuneți că sunt normală.

0:22 Aș dori să vi-i prezint pe frații mei. Remi are 22 de ani. Înalt și foarte frumos. Nu vorbește, dar își comunică bucuria într-un mod în care cei mai buni oratori n-o pot face. Remi știe ce este iubirea. O împărtășește necondiționat, fără nicio reținere. Nu e lacom. Nu ține cont de culoarea pielii. Nu-i pasă de diferențele religioase și încercați să înțelegeți aceasta: Nu a mințit niciodată. Când cântă cântece din copilăria noastră, încercând cuvinte pe care nici chiar eu nu mi le pot aminti, mi-amintește un singur lucru: cât de puțin știm despre minte și cât de minunat trebuie să fie ce nu știm.

1:11 Samuel are 16 ani. E înalt, foarte frumos. Are o memorie impecabilă. Totuși, ea este selectivă. Nu-și amintește că mi-a furat batonul de ciocolată, dar știe anul lansării fiecărei melodii de pe iPod-ul meu, conversații avute când avea patru ani, că a făcut pipi pe brațul meu când a fost primul episod din Teletubbies și știe ziua de naștere a lui Lady Gaga.

1:39 Nu pare incredibil? Dar majoritatea oamenilor nu sunt de acord cu asta. De fapt, pentru că mintea lor nu se potrivește în versiunea normală a societății, adesea sunt evitați și înțeleși greșit.

1:53 Dar ce mi-a făcut inima să tresalte și mi-a zidit sufletul a fost că deși nu sunt percepuți ca fiind în rând cu lumea, obișnuiți, asta ar putea însemna un singur lucru: că sunt extraordinari – autiști și extraordinari.

2:12 Pentru cei mai puțin familiarizați cu termenul de „autism”, e o tulburare complexă, neurologică, ce afectează comunicarea socială, învățarea și uneori aptitudinile fizice. Se manifestă în fiecare individ diferit, de aceea Remi e atât de diferit de Sam. În întreaga lume, la fiecare 20 de minute, o nouă persoană e diagnosticată cu autism și, deși-i una dintre tulburările cu cea mai rapidă creștere, nu se cunoaște cauza sau o cură.

2:42 Nu-mi amintesc momentul în care am întâlnit autismul, dar nu-mi pot aminti o zi fără el. Aveam doar trei ani când a apărut fratele meu și eram atât de emoționată că a venit o nouă ființă în viața mea. Peste câteva luni, mi-am dat seama că e diferit. Urla mult. Nu vroia să se joace ca ceilalți bebeluși, de fapt, nu părea a fi prea interesat de mine în niciun fel. Remi trăia și domnea în propria sa lume, cu reguli proprii, îi făceau plăcere cele mai neînsemnate lucruri, ca alinierea mașinuțelor prin cameră, holbatul la mașina de spălat, și mâncatul a tot ce găsea între. Cum creștea, devenea tot mai diferit, diferențele erau tot mai evidente. Dar, dincolo de crize și frustrare, de nesfârșita hiperactivitate, era ceva cu totul unic: un caracter pur și inocent, un băiat care vede lumea fără prejudecăți, un om care niciodată n-a mințit. Extraordinar.

3:53 Nu pot să neg că au existat unele momente dificile în familie, momente în care-mi doream ca ei să fi fost ca mine. Dar mă gândesc în urmă la lucrurile pe care le-am învățat de la ei despre individualitate, comunicare și iubire, și-mi dau seama că astea sunt lucruri pe care nu le vreau schimbate cu normalitatea. Normalitatea nu observă frumusețea pe care ne-o dau diferențele. Faptul că suntem diferiți nu înseamnă că unul dintre noi e defect. Înseamnă doar că există moduri diferite de-a fi bun. Dacă aș putea spune un singur lucru lui Remi și lui Sam, și dumneavoastră, ar fi că nu trebuie să fiți normali. Puteți fi extraordinari. Datorită diferențelor pe care le avem, autiste sau nu... Avem un dar! Toată lumea are un dar și, cu toată sinceritatea, goana după normalitate e sacrificiul suprem al potențialului. Șansa pentru măreție, pentru progres și schimbare moare în momentul în care încercăm să fim ca altcineva.

5:06 Vă rog, nu-mi spuneți că sunt normală. Vă mulțumesc. (Aplauze) (Aplauze)